Amintiri de 8 martie, cu orez și odicolon

Trustia, elegii politikoase

De 8 martie, am fost la ospiciu cu un buchet de garoafe roșii puțin ofilite și o sticlă de odicolon „Troinoi”, rămase de la 23 februarie, pentru sanitara Vera. Externat de la casa de nebuni, eram un pic nostalgic după vremurile edenice când nu știam încă de furtul miliardului. Ea s-a bucurat foarte mult, cu toate cele peste o sută de kilograme, garoafele fiind florile ei preferate, iar odicolonul, „bun pentru frecții”, l-a ascuns imediat în poșeta-i sac, să nu i-l bea cineva mai nostalgic decât noi.

„Vă felicit cu ocazia acestei sărbători a primăverii țetkino-luxemburgheze și vă doresc să rămâneți la fel de enigmatică ca Monaliza și neînțeleasă ca Merlin Monro”, i-am spus, transmițându-i și un pachet de orez, rămas din campania electorală, o sticlă de vodcă Stalinskaya pentru oameni puternici și una de vin Merlo, întru susținerea producătoruui autohton, de la Colesovnazadov, care e mai pragmatic decât mine. Copleșiți de emoții și amintiri reciproce, am băut votca, apoi am băut vinul, apoi încă o votcă din rezervele ei și, la urmă, ea scoase odicolonul adus de mine. Consumarea odicolonului a fost o greșeală, un exces, căci ne-a stimulat exhaustiv pofta de mâncare și am ingurgitat tot orezul din pachet. Bine măcar că i-au rămas garoafele modificate genetic ca amintire.

Acum stau și mă gândesc dacă odicolonul nu contribuie cumva și la încolțirea orezului, căci de câteva zile simt că mă furnică prin burtă și îmi foșnește prin cap.

Al vostru chermes, șprițberghen, Ion Buraga