A cui față este Statuia Libertății din New York?

Statuia Libertății, „Libertatea care luminează lumea”, a fost proiectată de sculptorul francez Frédéric Auguste Bartholdi (1834 – 1904), iar structura sa metalică a fost construită de Gustave Eiffel. Proiectul a reprezentat un efort de colaborare între Franța și Statele Unite, măreața statuie fiind inaugurată la 28 octombrie 1886. (Întreaga statuie a fost finalizată și asamblată la Paris între 1881 și 1884. Tot în 1884, în Statele Unite a început construcția piedestalului).

Costul Statuii Libertății a fost suportat în principal nu de Guvernul francez, așa cum relevă unele surse, dar chiar de către poporul francez, printr-un efort creativ de strângere de fonduri pe care astăzi îl cunoaștem sub numele de crowdfunding și, de asemenea cu anumite contribuții din partea publicului american. Statuia în sine a costat în jur de 250.000 de dolari la acea vreme, ceea ce echivalează cu aproximativ 10 milioane de dolari în moneda de astăzi, scrie descopera.ro.

Colectarea banilor necesari statuii a fost un proces destul de anevoios, iar în ceea ce privește acoperirea costurilor necesare construirii piedestatului pe care se află doamna Liberty se pare că un ajutor substanțial l-a avut faimosul jurnalist Joseph Pulitzer (1847 – 1911) care a intervenit și a demarat o campanie de crowdfunding proprie, promițând că oricine va dona bani, indiferent de sumă, va avea numele tipărit în ziarul său.

Campania a avut un succes uriaș și a generat peste 100.000 de dolari. Între timp, piesele statuii au așteptat în lăzi timp de aproape un an.

Statuia Libertății se află pe Insula Libertății din portul New York, are o înălțime, de la bază până în vârful torței, de aproximativ 93 de metri, de la călcâi și până în vârful capului, aproximativ 46 de metri, și cântărește aproape 204 de tone metrice.

La construcția ei au participat mulți muncitori și, deși este dificil de furnizat un număr exact, se estimează că peste 300 de persoane au contribuit la realizarea ei în Franța, pe lângă aceștia fiind implicați de asemenea ingineri, arhitecți și alți profesioniști.

(În afară de Statuia Libertății, Bartholdi a lucrat la alte câteva proiecte importante, una dintre lucrările sale notabile fiind Leul din Belfort, o sculptură colosală situată în Belfort, Franța, care comemorează rezistența eroică a locuitorilor din Belfort în timpul Războiului franco-prusian. De asemenea, lui Bartholdi îi mai este atribuită și Fântâna Bartholdi, care a fost comandată pentru Expoziția Centenarului din Philadelphia din 1876).

În jurul capului Statuii Libertății, cele șapte raze ale coroanei formează o aureolă care reprezintă soarele, cele șapte mări și cele șapte continente, evocând titlul oficial al statuii, „Libertatea care luminează lumea”.

Fiind expusă în permanență intemperiilor, statuia a fost construită în așa fel încât să le facă față tuturor acestora. Conform www.artsandculture.google.com, construcția ar rezista la aproximativ 600 de trăsnete în fiecare an și, în caz de vânt puternic, torța se poate balansa cu aproximativ 8 centimetri dintr-o parte în alta!

În ceea ce privește chipul Statuii Libertății, se spune că acesta este inspirat de zeița romană Libertas, adesea reprezentată purtând o coroană și ținând în sus o torță. De asemenea, se mai crede că designul chipului statuii este, de fapt, o combinație între mai multe „modele”, astfel că nu se știe cu exactitate ce l-a inspirat în mod special pe Bartholdi. Unii istorici sugerează că trăsăturile statuii ar fi putut fi inspirate de mama sculptorului sau chiar de amanta lui.

Deși nu a confirmat-o niciodată în mod oficial, destul de multe persoane au recunoscut faptul că există o asemănare semnificativă între Statuia Libertății și mama lui Bartholdi, Augusta Charlotte (1801 – 1891), scriindu-se că un portret al lui Charlotte Bartholdi arată aproape identic. Ochii severi, nasul lung și maxilarul dur regăsite la amândouă i-a determinat pe mulți să concluzioneze că scultorul, cu siguranță, a avut-o pe mama sa drept model atunci când a proiectat statuia, chiar dacă a fost ceva subconștient din partea lui.

Altfel, așa cum deja am menționat ceva mai sus, inspirația vine și din partea zeității romane. La sfârșitul anilor 1800, una dintre cele mai semnificative icoane feminine din cultura americană a fost această zeiță romană Libertas, care în Roma antică era venerată ca zeiță a libertății, în special printre sclavi.

„Chiar și în secolul al XIX-lea, această figură putea fi găsită pe monedele americane, în cultura populară și în arta civică. Reprezentările ei erau folosite în mod obișnuit în mod simbolic de către artiști, așa că a fost inspirația perfectă pentru Bartholdi”. (www.statueoflibertytour.com)

Mai puțin cunoscut este faptul că un proiect foarte asemănător Statuii Libertății i-a fost cerut lui Barholdi la sfârșitul anilor 1860, pentru intrarea în Canalul Suez din Egipt. Cum acesta nu s-a concretizat, proiectul fiind respins din cauza costurilor mari, sculptorul francez a folosit același concept ani mai târziu, când i s-a cerut să creeze Statuia Libertății, pe care a realizat-o cu modificările aferente și specifice „gusturilor” și culturii americane.