Vestul Europei, lovit de cel mai fierbinte început de vară din istorie: căldură extremă, secetă și incendii alimentate de încălzirea globală

Europa de Vest a înregistrat cel mai călduros început de vară din istorie, lunile iunie-iulie ajungând la un nivel record, pe fondul unor valuri de căldură repetate, al unei secete generalizate şi al unor incendii de proporţii, alimentate de încălzirea globală.

Oceanele planetei au atins, de asemenea, în iulie 2026, niveluri de căldură fără precedent pentru această lună, a indicat luni Observatorul European al Schimbărilor Climatice în buletinul său lunar. „Nu am cunoscut un astfel de climat în timpul vieţii noastre şi poate nici măcar de la apariţia civilizaţiei noastre”, a avertizat Carlo Buontempo, directorul Serviciului Copernicus pentru Schimbările Climatice (C3S).

La scară globală, iulie 2026 a devenit, la egalitate cu iulie 2024, a doua lună iulie cea mai caldă înregistrată vreodată. Doar iulie 2023 a fost mai fierbinte.

În Europa de Vest, pe continentul care se încălzeşte cel mai rapid, fenomenul este însă cel mai pronunţat. Temperatura medie combinată în această zonă pentru lunile iunie şi iulie a ajuns la 21,62 °C, depăşind recordul din 2022 şi „reflectând persistenţa excepţională a căldurii” din această vară, indică Copernicus.

Iunie 2026 a fost deja o lună cu temperaturi record pentru regiune. Iulie se clasează în schimb pe locul al doilea în topul celor mai calde luni de iulie. Cu o temperatură medie de 22,48 °C (cu 2,53 °C peste valorile normale din perioada 1991-2020), ea se situează imediat după iulie 2006 (22,54 °C).

Din luna mai, Europa de Vest a fost lovită de patru episoade de căldură extremă, dintre care două doar în iulie. Aceste valuri de căldură au alimentat o secetă aproape generalizată în Franta, Spania, în anumite regiuni din Germania şi în Regatul Unit.

Copernicus semnalează că, în iulie, nivelurile de umiditate ale solului din Europa de Vest „au fost semnificativ mai scăzute decât cele din iulie 2022, ultima vară marcată de o secetă gravă” în această regiune. Acesta este „un exemplu clar al modului în care schimbările climatice intensifică fenomenele termice extreme, căldura şi seceta alimentându-se reciproc”, explică Samantha Burgess, o responsabilă a programului Copernicus.

Consecinţele directe au fost evidente: debitele fluviilor au fost „excepţional de scăzute”, în special pe Sena, Rin şi Dunăre. Aceste niveluri reduse au sporit presiunea asupra aprovizionării cu apă, irigaţiilor, ecosistemelor acvatice, transportului fluvial şi producţiei de energie în mai multe ţări.

Aceste condiţii au „favorizat, de asemenea, o activitate excepţională a incendiilor forestiere în această regiune, atât în ceea ce priveşte suprafaţa arsă, cât şi emisiile” de carbon, subliniază Copernicus. În Franţa, aproximativ 42 000 de hectare au fost cuprinse de un incendiu uriaş în Gironde, iar în Spania, 44 000 de hectare au fost mistuite de flăcări în provincia Ávila.

În iulie, oceanele globului au înregistrat temperaturi record pentru a doua lună consecutivă. Temperatura medie globală la suprafaţa mărilor a ajuns la 20,96 °C, depăşind vechiul record stabilit în 2023.

Căldura oceanică a atins „niveluri excepţional de ridicate” într-o mare parte a Pacificului tropical, o zonă în care condiţiile actuale ale ciclului climatic natural El Niño – care tinde să încălzească apele şi temperaturile globale şi să alimenteze fenomene extreme precum secetele şi inundaţiile – „ar trebui să se intensifice şi mai mult în următoarele luni”.

„Ne confruntăm cu un El Niño foarte puternic, a cărui amploare ar putea fi fără precedent”, a declarat Carlo Buontempo, estimând că acest fenomen ar putea duce la un nou record al temperaturii medii globale până la sfârşitul anului sau la începutul anului 2027.

El subliniază însă că „principalul factor al acestei încălziri – după cum ştim – îl reprezintă gazele cu efect de seră” emise de omenire în atmosferă.

Deja, în jurul Europei, apele din vestul Mării Mediterane şi de pe litoralul atlantic înregistrează temperaturi neobişnuit de ridicate în luna iulie, asociate cu episoade de caniculă marină.

Episoadele El Niño ating, de obicei, apogeul la sfârşitul anului. Căldura acumulată în ocean şi eliberată în atmosferă determină apoi creşterea temperaturilor globale. Episodul El Niño anterior a contribuit la transformarea anilor 2023 şi 2024, respectiv, în al doilea şi primul an cei mai calzi înregistraţi vreodată.