Va readuce sfârșitul pandemiei „anii nebuni” ca în 1920, după gripa spaniolă?

Sfârșitul pandemiei de gripă spaniolă din 1918 a fost urmat de o perioadă de prosperitate cunoscută sub numele de „anii nebuni”. Mulți se întreabă dacă nu cumva și sfârșitul pandemiei de COVID-19 va genera același gen de efervescență economică, socială și culturală.

În timp ce unele țări, în special din Asia, sunt lovite dur de un al treilea val al pandemiei, altele își regăsesc, puțin câte puțin, „normalitatea”. Permit funcționarea în interior a restaurantelor și cafenelelor, spectatorii se pot întoarce în tribune, se renunță chiar și la mască. În țările cu o bună campanie de vaccinare, suflă vântul optimismului.

Și totuși, în ciuda acestor vești bune, rămâne o anumită incertitudine în privința viitorului. Ce ne va rezerva el? Cum va arăta lumea după pandemie? Toate țările își fac deja planuri pentru a se repune pe picioare după această catastrofă economică ce durează de mai bine de un an.

Asemănări frapante

În urmă cu mai bine de 100 de ani, în timpul pandemiei de gripă spaniolă din 1918, oamenii își puneau aceleași întrebări ca și acum. Virusul infectase 500 de milioane de persoane - adică o treime din populația mondială a epocii - în patru valuri succesive.

Chiar dacă sfârșitul pandemiei din 1918 s-a întins pe o perioadă mai lungă și s-a petrecut într-o manieră inegală, a urmat un deceniu de schimbări sociale și economice spectaculoase, scrie, într-un articol publicat în The Conversation, Agnes Arnold-Forster, cercetătoare la Universitatea McGill din Montreal, Canada, specializată în istoria medicinei și a îngrijirii sănătății.

Această perioadă fastă în America de Nord și în Europa, denumită „anii nebuni”, a fost marcată de prosperitate economică, avânt cultural și schimbări sociale. Între 1920 și 1930, s-a accelerat dezvoltarea și folosirea automobilelor, a avioanelor, a telefoanelor și a industriei filmului. În multe țări deschise către democrație, unele femei au obținut drept de vot și au început să-și facă loc în societate și pe piața muncii.

„În calitate de istoric al îngrijirilor de sănătate, văd similitudini frapante între această epocă și ceea ce trăim astăzi. Și din moment ce vom intra și noi în propriii noștri ani '20, e tentant să te uiți la acest exemplu pentru a prezice ce ne așteapă după pandemia de COVID-19”, arată Agnes Arnold-Forster.

Dezvoltarea vaccinurilor a dat speranța ieșirii din pandemie, dar ridică întrebări, totodată, în legătură cu modul în care omenirea și-ar putea reveni și dacă nu cumva sfârșitul acestei perioade nu va marca începutul unei noi ere de frământări. La fel ca în anii 1920, COVID-19 ne-ar putea face să reconsiderăm modul în care lucrăm, modul în care sunt guvernate țările și modul în care ne distrăm.

Deosebirea dintre cele două pandemii

Totuși, sunt și unele diferente cruciale între cele două pandemii, a constatat cercetătoarea.

În primul rând, profilul de vârstă al victimelor pandemiei de gripă spaniolă nu seamănă cu cel al persoanelor afectate de COVID-19. Gripa spaniolă i-a afectat în special pe tineri, în timp ce victimele care au decedat din cauza COVID-19 au fost cu precădere persoane în vârstă. Prin urmare, frica s-a repercutat în mod diferit în rândul celor două generații.

Totuși, și acum, dincolo de faptul că și tinerii cu anumite comorbidități au fost la risc, psihicul lor a fost pus la încercare, din cauza izolării și a măsurilor sanitare. Însă sentimentul lor de ușurare că au supraviețuit pandemiei de COVID-19 s-ar putea să nu atingă cotele celui pe care l-au avut străbunicii lor.

Pe de altă parte, gripa din 1918 a intervenit imediat după Primul Război Mondial, care a antrenat o bulversare a ordinii sociale. În ciuda dramelor din 2020, schimbările pe care noi le trăim acum probabil nu vor fi suficiente pentru a produce același gen de transformare socială care a caracterizat anii 1920.

Printre principalele caracteristici ale anilor nebuni au fost respingerea valorilor tradiționale, o schimbare în dinamica genurilor și o înflorire a culturii gay.

Dacă perspectiva ca anii 2020 să semene cu anii nebuni poate părea încurajatoare, pandemia a întărit mai degrabă decât a slăbit rolurile tradiționale ale bărbaților și femeilor. În Statele Unite, între altele, cercetările arată că riscul de a vedea femeile părăsind piața muncii pentru a-și susține familia acasă reprezintă o scădere de circa 64,5 miliarde de dolari pe an ca salarii și pierderi în activitatea economică.

Inegalități și protecționism

Majoritatea oamenilor, când se gândesc la „anii nebuni” au în cap probabil imaginea cluburilor de noapte, cu dansatori de charleston, cu artiști de jazz și petrecăreți. Fără îndoială că oamenii tânjesc după petreceri și vor să defuleze atunci când lucrurile vor reveni la normal, însă această dorință nu va fi probabil la îndemâna tuturor. Distracția are un preț, iar tinerii au fost loviți de presiunile financiare legate criza COVID-19. Cei cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani sunt afectați de o rată ridicată a șomajului și se confruntă cu un viitor nesigur. Iar prăpastia între cei bogați și cei săraci s-a adâncit și mai mult.

Sigur că nici anii 1920 nu au fost o perioadă de plăceri pentru toată lumea. Inegalitățile sociale erau deja o problemă în epocă, la fel ca și acum. Iar dacă societatea a devenit mai liberală în anumite privințe, guvernele au adoptat politici mai severe și coercitive, în special în ceea ce privește imigrația, cu precădere cea provenind din țările asiatice. Așa s-a întâmplat cu Legea imigrației din 1924 din Statele Unite, dar și Australia și Noua Zeelandă au restrâns sau chiar au interzis imigrația asiaticilor. În Canada, Legea din 1923 asupra imigrației chineze a impus restricții similare.

Sunt semnale îngrijorătoare care par să indice că o astfel de realitate s-ar putea repeta și azi. Sentimentul anti-asiatic s-a intensificat și numeroase țări se folosesc de COVID-19 pentru a-și justifica restricțiile mai severe la frontiere și politicile protecționiste.

În elanul nostru optimist în privința viitorului, ar trebui să luăm în calcul și efectele nefaste pe care le-ar putea avea perioada post-pandemie. Dacă ea ar putea declanșa un mecanism de schimbare socială pozitiv, în egală măsură ar putea adânci inegalitățile și ar putea diviza și mai mult națiunile și comunitățile, este semnalul de alarmă pe care îl trage cercetătoarea Agnes Arnold-Forster.

Sursa: digi24.ro