Stiri

Una dintre dorințele neîmplinite ale lui Dumitru Matcovschi a ajuns realitate

Important 27.06.2013 11:06 Vizualizări

2832

Una dintre dorințele neîmplinite ale lui Dumitru Matcovschi a ajuns realitate

În ajunul zilei sale de naștere, acum trei ani când a împlinit 70 de ani, poetul Dumitru Matcovschi, care s-a stins din viață aseară, vorbea despre o dorință neîmplinită.

„Una din dorinţele mele neîmplinite? Îmi vine în minte imaginea părinţilor mei, care au muncit o viaţă şi care au trăit atât de greu. Aş vrea să-i mai văd măcar o zi cu sufletul împăcat, neplânşi...”, declara Matcovschi într-un interviu pentru Agerpres.

„M-a bucurat viaţa şi tot viaţa m-a întristat. Nu m-am săturat de ea, bună, rea, dar nu m-am săturat. Viaţa e una întotdeauna şi-i ca lumina, a tuturor, numai de viaţă, numai de viaţă, numai de viaţă îmi este dor. Poezie fac, dar viaţa mea demult nu mai este poezie, este o zbatere nebună pentru o gură de aer, e şi un blestem altfel spus, e şi o rugăciune, mai puţin lacrimă. Nu sunt sentimental, strâng pumnii, strâng dinţii şi rezist. Dar lupta vieţii este foarte grea…”, declara acum trei ani cel considerat unul dintre simbolurile renașterii naționale din Basarabia.

Poetul susținea că în Basarabia îl ține dorul, deși se simțea străin în Moldova. „Comunismul ne-a piticit, pur şi simplu nu avem oameni capabili care să răstoarne munţi, care să fie bine intenţionaţi. Comunismul are structuri vechi, rădăcini în vreme, populaţia Basarabiei nu este omogenă, ruşii care au venit la noi după război s-au vrut „eliberatori”, „eliberatori” se cred azi copiii lor. „Eliberatori” cu tancuri. La Tiraspol, în Transnistria, aceleaşi tancuri au rămas până astăzi. Trupele de ocupaţie nu vor părăsi Republica Moldova niciodată, Rusia are interese aici, unde e aproape hotarul Europei… Şi cu toate acestea, creşte o generaţie liberă, care gândeşte altfel. Mulţi tineri sunt şcoliţi în România, unii chiar la Paris, ştiu limbi străine. Ei văd altfel lucrurile… Ziceam că mă simt străin în Moldova. Da, mă simt străin, dar în Basarabia mă ţine dorul. Nicăieri, dar nicăieri, nici chiar la Bucureşti, nu mă voi simţi mai bine, chiar dacă aici, Acasă, mă simt străin”, își spunea frământările poetul și prozatorul Dumitru Matcovschi în interviul pentru Agerpres.

Academicianul vorbea în acel interviu și despre accidentul care i s-a întâmplat în luna mai 1989 când a fost strivit de un autobuz și a urmat o lungă perioadă de recuperare la Chișinău, București și Moscova. „Deşi au trecut 21 de ani de atunci, nu mi-am văzut dosarul nici până astăzi. Am înviat atunci din moarte. Am avut medici buni, ei m-au salvat şi oamenii care se adunau zi de zi sub geam, la spital, şi soţia mea care a fost în permanenţă lângă mine, şi fetele mele, Adriana şi Dumitriţa, care puneau lumânări la biserică şi se rugau Domnului. S-a vorbit mult în 1989, s-a vorbit mult şi mai târziu. Sunt sigur, articolele mele, dar şi revista, nu puteau să placă nici politrucilor, nici instructorilor, nici coloneilor de la KGB, mai ales că, în aceeaşi lună, mai 1989, cu două zile înainte de accident, câştigasem alegerile în ultimul Soviet Suprem al URSS, iar contracandidatul meu a fost chiar şeful KGB-ului... Şase luni de zile am fost în comă. Când am ieşit, n-am ştiut ce s-a întâmplat cu mine, abia peste câteva luni de zile am început să-mi amintesc. Şi viaţa, şi creaţia mea rămân marcate de acea întâmplare”, mărturisea poetul care ne-a părăsit după câteva săptămâni petrecute la spital unde a suportat o intervenție chirurgicală pe creier.

Dumitru Matcovschi va fi înmormântat sâmbătă în localitatea de baștină a poetului - Vadul Rașcov din raionul Șoldănești. Autoritățile intenționează să decreteze ziua funeraliilor zi de doliu național.

R.L.

Autor: Ziarul National

Prietenii tăi merită să știe ASTA!