Un alt punct de vedere privind declarațiile Ambasadorului SUA la Chișinău: „Anti-americanul cu mască de lup dacic”

În ochii mei, anti-occidentalismul nu e o probă de naționalism, ci de întoarcere la mentalitatea comunistă.

Așa a fost România sub regimul comunist: anti-NATO, anti-americană, izolaționistă, cuplată cu lideri dubioși, dictatori și marxiști din lumea a treia. Ba chiar sponsor al unor cercuri teroriste, justificate prin diferite lupte pentru „eliberare”. Dar mai ales subordonată intereselor URSS, în pofida paradei de „autonomie” făcute de Ceaușescu.

Plec de la premiza că orice resuscitare a acestui comportament nu servește interesului românesc pe termen scurt, mediu și lung. În situația noastră geopolitică, testul relației cu SUA și respectiv al atitudinii față de americani mi se pare fundamental și semnificativ.

Le aduc aminte anti-americanilor, apăruți ca ciupercile după declarația (e drept, inabilă) a ambasadorului Pettit, de la Chișinău, că noi am cerut să fim membri NATO. Ne-am adaptat armata la noul bloc, am încercat, măcar, să ne ajustam planificarea politico-militară la realitatea celei mai puternice alianțe militare de pe glob.

Tot noi am solicitat la Washington o ridicare a relației bilaterale la rang de parteneriat strategic. De aceea ne putem dezvolta (cât de încet e desigur altă poveste, legată de mentalitățile locului și de sechelele comunismului).

De aceea ne simțim în siguranță, sub umbrela Alianței și a facilităților militare americane instalate în țara noastră. La o altă scară, tot din aceste motive s-a putut reconstrui, pe drumul câtre o nemaivăzută prosperitate, și Europa occidentală, distrusă în urma celui de-al II-lea Război Mondial.

Prin urmare, nu am inventat nimic, dar am profitat, de bine de rău, de noile noastre alianțe: niciodată România nu a fost mai bogată, mai dinamică, mai liberală, mai deschisă către lume decât în anii de după 2004 (aderarea la NATO) și respectiv 2007 (integrarea în UE). Evident, multe lucruri funcționează prost, de pildă selecția valorilor.

Avem multe de criticat și corectat într-o societate vidată prin emigrație, debusolată printr-un număr imens de schimbări sociale intensive și subminată de multiple handicapuri originare. Cu toate acestea, niciun anti-american cu mască de lup dacic nu ne poate oferi un sistem de alianțe mai eficient, mai solid, mai nobil în baza sa axiologică.

Teza lor: „am devenit o colonie americană" e de un comic grotesc. Am fost colonie sovietică, după ce tancurile lui Stalin ne-au impus un regim totalitar și au „caștigat", pe mâna comuniștilor români, niște alegeri total trucate. E penibil să faci analogii între deceniile de dominație bolșevică și conținutul parteneriatului strategic româno-american. SUA sunt sediul schimbării tehnologice globale, grație căreia avansăm economic și social mult mai rapid.

E de asemenea un investitor important: mulți români lucrează la mari companii americane. Ne-ar trebui de fapt mai multe, numai că oferim o infrastructură descurajantă. Nu poți critica SUA? Pai însuși valul de articole anti-americane pe care le-am citit zilele acestea înfirmă, dacă mai era cazul, această „temere” de oprimați fictivi. Nu doar că românii - ca și oricare alte nații democratice - au toată libertatea de expresie, dar valorile pe care se sprijină America Parinților Fondatori constituie singura garanție morală împotriva oricărui risc de autoritarism sau derapaj anti-democratic.

Nu-mi plac nici mie anumite fenomene occidentale: mi se pare, bunăoară, că prea multă "corectitudine politică" alterează simțul realității și generează ipocrizie represivă. Mi se pare că renegarea rădăcinilor creștine ale civilizației euro-americane produce slăbiciune istorică și o diminuare consecutivă de vigoare civilizațională. Lista e lungă. Numai că aici nu sunt critici legate de rațiunea constitutivă a civilizației occidentale, ci reacții față de niște bătălii culturale curente, la care pot lua și eu parte, spunându-mi opinia fără opreliști.

Aș încheia aceste notații cu o frază care-i va deranja, poate, pe naționaliștii izolaționiști, dar care corespunde unui adevar geopolitic elementar: noi avem mult mai mare nevoie de SUA decât invers. Scoateți SUA ca putere garanta a aplicarii Articolului 5 din Carta NATO și vedeți ce ne ramâne ca orizont național, într-o vecinătate răsăriteană tot mai turbulentă și tot mai sedusă de impulsuri revizioniste.

Teodor Baconschi este doctor în antropologie religioasă și istorie comparată a religilor, Universite Paris Sorbonne - Paris IV.