Adil Osmanov a ratat calificarea în FINALĂ, dar va lupta în finala mică pentru MEDALIA de bronz. Cu cine se va confrunta sportivul nostru, care are o poveste de viață impresionantă

Judocanul Adil Osmanov, categoria de 73 kg, a ratat astăzi calificarea în marea finală la Jocurile Olimpice, însă mai are șanse să cucerească medalia de bronz.

Sportivul nostru a început timid partida din semifinale cu francezul Joan-Benjamin Gaba, iar acest lucru l-a costat.

Francezul, susținut din tribune de mii de conaționali, l-a pus la podea pe Adil Osmanov la jumătatea confruntării, însă arbitrul i-a acordat un singur punct.

Adil Osmanov înțelegea că trebuie să atace, doar că francezul a stat la pândă și și-a asigurat calificarea în finală prin Ippon.

Totuși, Adil Osmanov are șansa să câștige medalia de bronz, la fel ca și colegul său Denis Vieru.

În finala mică, Adil va lupta împotriva italianului Manuel Lombardo.

Duelul este programat pentru astăzi, de la ora 19.00, ora R. Moldova.

Adil Osmanov, unul dintre cei mai buni judocani moldoveni, are o poveste de viață impresionantă, potrivit realmedia.md.

Acesta a început să practice sportul la Moscova. Primele sale lupte la judo au fost în Federația Rusă.

„Părinții mei s-au întâlnit în Rusia. Mama lucra acolo, tata la fel. În anul 2017, am decis sa lupt pentru R. Moldova. Am trăit doi ani la cămin, la Olimpia, în timp ce părinții mei erau încă la Moscova. La început era foarte greu, mă refer la adaptare, dar am fost primit bine de băieți. La început, frații Buiuc au fost antrenorii mei, dar la momentul actual e Valeriu Duminică. Am avut propuneri de a reprezenta Azerbaidjanul, dar am ales să lupt pentru R. Moldova”, a mărturisit Adil.

Acum, Osmanov este stabilit definitiv în R. Moldova, alături de mama sa. Acesta și-a pierdut tatăl acum un an.

„Tata, dacă era în viață, sunt sigur că ar fi fost mândru de mine. Tata era bolnav de mult timp și, din păcate, l-am pierdut. Mai am o soră și un frate, ei tot practică judo. Mulți mă întreabă dacă mă simt moldovean sau azer. Eu nu vreau să răspund la această întrebare ca să nu supăr pe nimeni, dar când am câștigat titlul de la Linz, Grand Prinx, și răsuna imnul R. Moldova, am simțit că, totuși, sunt moldovean. Aveam emoții, eram mândru pentru țara mea”, a declarat anterior Adil.

Rădăcinile lui Adil se trag din Azerbaijan. În Baku și în Hacimaz are rud. Tatăl său acolo s-a născut.

„Eu nu uit că în mine este o parte din Azerbaidjan. Mama a trait câțiva ani acolo. Mama mea este din Drochia și acolo merg, am rămas doar cu bunelul, pe care îl iubesc, este mândru de mine, mă sună la fiecare competiție și chiar plânge pentru fiecare victorie a mea”, a mai spus judocanul.