Trump, autoproclamat apărător al libertăţii de exprimare, contrazis de 75 de hotărâri federale şi criticat pentru ofensiva globală împotriva reglementărilor UE în online

Deşi Donald Trump şi-a construit discursul politic în jurul apărării libertăţii de exprimare, o analiză arată că instanţele federale americane au pronunţat zeci de hotărâri împotriva iniţiativelor sale privind acest domeniu.

În campania electorală pentru al doilea mandat la Casa Albă, Donald Trump s-a prezentat în repetate rânduri drept apărător al libertăţii de exprimare. În cuvântarea sa inaugurală din ianuarie 2025 a promis că va pune capăt anilor de "cenzură guvernamentală". Totuşi, o serie de sentinţe judecătoreşti indică faptul că a procedat exact invers, contrazicându-şi promisiunile publice.

Au fost identificate 75 de decizii ale unor judecători federali care au constatat că autorităţile americane au încălcat Primul Amendament la Constituţia Statelor Unite, cel care garantează libertatea cuvântului, a religiei şi a presei.

Judecătorul districtual William Young a avertizat în scris că "neînţelegerea evidentă de către preşedinte a faptului că guvernul pur şi simplu nu are voie să urmărească răzbunarea pentru cuvinte pe care le dezaprobă reprezintă o mare ameninţare pentru libertatea cuvântului în America". El a decis că administraţia Trump a arestat ilegal, a deportat şi a lăsat fără vize studenţi şi cadre universitare pentru simplul fapt că au susţinut cauza palestiniană.

Alţi judecători au stabilit că anumite agenţii federale au oprit finanţări nerambursabile destinate universităţilor – inclusiv pentru Harvard – fiindcă acestea au refuzat să se alinieze agendei ideologice a preşedintelui. Totodată, au fost luate măsuri împotriva unor cabinete de avocatură pentru activismul lor, iar forţele de ordine au recurs la violenţă excesivă în timpul unor proteste.

Oficialii guvernamentali au etichetat în repetate rânduri drept "activişti" judecătorii care au dat sentinţe împotriva administraţiei. Ei au susţinut că magistraţii subminează autoritatea executivă a preşedintelui. Abigail Jackson, purtătoare de cuvânt a Casei Albe, a atacat deciziile privind Primul Amendament, afirmând că "justiţia federală a periclitat şi obstrucţionat de mai multe ori opţiunile electorale ale poporului american prin deciziile sale ilegale".

Cele 75 de decizii împotriva administraţiei Trump pronunţate de instanţe inferioare reprezintă doar o parte din totalul de 93 de dosare din al doilea mandat al preşedintelui, în care judecătorii au analizat argumente legate de Primul Amendament. Majoritatea acestor judecători au fost numiţi de preşedinţi democraţi. Totuşi, zece magistraţi numiţi de republicani au ajuns la concluzii similare în astfel de cauze.

Prin comparaţie, au fost identificate doar 27 de dosare din perioada preşedinţiei democratului Joe Biden în care judecători de la instanţele inferioare au avut de soluţionat probleme privind Primul Amendament. În 13 dintre aceste cazuri, sentinţele au fost împotriva guvernului, majoritatea legate de obligativitatea vaccinării contestată din motive religioase.

Administraţia Trump a atacat cu apel aproximativ două treimi dintre cauzele pierdute, iar restul le-a lăsat necontestate. În faza de apel, a reuşit să câştige 15 dintre procesele pierdute iniţial sau, cel puţin, să obţină suspendarea hotărârilor din prima instanţă.

Printre victoriile importante pentru executiv s-au numărat două hotărâri la apel împotriva instanţelor inferioare, care permiseseră eliberarea activiştilor universitari pro-palestinieni Mahmoud Khalil şi Mohsen Mahdawi. Curţile de apel nu s-au pronunţat asupra fondului, dar au considerat că respectivele procese nu erau de competenţa instanţelor care se pronunţaseră iniţial.

Un apel câştigat pe fond a fost în Al 9-lea Circuit de apel de la San Francisco. În februarie, aceasta instanţă a desfiinţat o sentinţă care interzicea administraţiei să retragă dreptul la sindicalizare pentru mii de angajaţi federali în negocierile cu agenţiile guvernamentale. Sindicatele au susţinut că măsura fusese luată de Trump ca represalii pentru contestarea unor politici ale administraţiei, cu încălcarea Primului Amendament. Un complet de trei judecători a decis însă că preşedintele ar fi procedat la fel chiar şi în absenţa intenţiei de răzbunare faţă de sindicate.

Acelaşi Circuit a confirmat însă decizia unui judecător de la instanţa inferioară, care apreciase drept discriminare pe baza unui punct de vedere sistarea finanţării federale pentru cercetători de la Universitatea din California, în cadrul campaniei lui Trump împotriva politicilor de diversitate, echitate şi incluziune, cunoscute sub acronimul DEI.

După o campanie în care a denunţat "regimul de cenzură online", Trump şi-a început al doilea mandat prin semnarea, chiar în primele ore, a unui decret – "ordin executiv", în terminologia oficială americană – intitulat "Restabilirea libertăţii cuvântului şi eliminarea cenzurii federale". Acesta prevedea că nicio organizaţie guvernamentală şi niciun angajat al ei nu au voie să limiteze în mod neconstituţional libertatea de exprimare de care beneficiază cetăţenii americani.

Criticii au afirmat însă că această promisiune a fost contrazisă rapid. O serie de alte decrete şi politici vizau represalii contra adversarilor sau puncte de vedere opuse celor ale preşedintelui. Printre măsuri s-au aflat ordine de sistare a finanţării federale pentru orice era etichetat drept "ideologie de gen" sau "DEI", domenii care au generat numeroase procese ce acuzau încălcarea Primului Amendament.

Profesorul Timothy Zick, de la Facultatea de Drept William & Mary şi autor al cărţii "Trump 2.0: Puterea executivă şi Primul Amendament", a susţinut că niciun preşedinte american nu a acţionat la o scară atât de mare împotriva libertăţii de exprimare de la aşa-numita "primă spaimă roşie" (first red scare) din perioada preşedintelui Woodrow Wilson (1913-1921).

În mai 2025, judecătoarea districtuală Beryl Howell a subliniat într-o sentinţă împotriva lui Trump că "reglarea unor conturi personale prin vizarea unei firme sau a unui individ detestat, prin acţiuni guvernamentale punitive, nu constituie o utilizare legitimă a puterilor guvernului SUA sau ale unui preşedinte american".

În paralel, preşedintele SUA, Donald Trump, intenţionează să promoveze o "declaraţie globală privind libertatea de exprimare" la următoarea Adunare Generală a ONU, prezentată drept un demers internaţional pentru apărarea acestui drept fundamental.

Europarlamentarii au reacţionat şi acuză că declaraţia ar reprezenta, de fapt, un atac subtil la adresa reglementărilor UE din domeniul tehnologiei. Ei privesc documentul ca pe o încercare de a submina cadrul european de supraveghere a platformelor online.

Textul propus de SUA ar denunţa "legi noi" şi "cadre de reglementare" considerate periculoase pentru libertatea de exprimare în "ţări istoric democratice". De altfel, oficiali ai Partidului Republican, dar şi reprezentanţi ai Casei Albe, au criticat în mod repetat regulamentele impuse platformelor online în UE, susţinând că echivalează cu cenzura. JD Vance, vicepreşedintele SUA, a afirmat în februarie 2025 că cea mai mare ameninţare la adresa Europei ar fi acţiunile proprii împotriva libertăţii de exprimare, şi nu Rusia sau China.

"Instinctul automat al administrației Trump de a zugrăvi orice reglementare tehnologică drept o cruciadă pentru libertatea de exprimare este teatru politic – o perdea de fum calculată, menită să abată atenția de la adevărații cenzori: guvernul SUA și aliații săi corporativi”, a declarat europarlamentarul german din grupul Verzilor, Alexandra Geese, după ce i-au fost prezentate fragmente din declaraţie.

Conform proiectului, statele care ar semna declaraţia propusă de SUA s-ar angaja "să recunoască faptul că pedepsirea discursurilor presupus false, cum ar fi dezinformarea, informarea eronată sau discursul de ură" poate pune în pericol libertatea de exprimare. O singură excepţie ar fi permisă: "în cazul în care acel conţinut incită direct la violenţă".

Sarah Rogers, subsecretar de stat pentru diplomaţie publică, a confirmat existenţa unui draft al documentului.

"Am redactat o declarație comună cu scopul de a promova transparența și de a stimula consensul. Declarația este concepută ca o expresie a curtoaziei și a valorilor comune, dar și ca o sursă de ghidare interpretativă pentru companiile americane de tehnologie care respectă legile de peste hotare”, a scris ea pe X.

Rogers a precizat că declaraţia nu urmăreşte să anuleze Legea privind serviciile digitale (DSA), legislaţia emblemă a UE referitoare la platforme.

De asemenea, prin semnarea acestei declaraţii, ţările participante s-ar angaja "să evite impunerea de obligații furnizorilor de servicii care ar duce la eliminarea excesivă a discursurilor protejate prin presiuni legale sau de reglementare".

Printre tipurile de discursuri pe care declaraţia le-ar proteja se numără discursul politic şi cel religios. Documentul vizează şi discursul despre procesele electorale, discursul ştiinţific, academic şi intelectual, precum şi teorii şi opinii privind sănătatea publică, plus "faptele susţinute statistic, biologic sau empiric, chiar şi când faptele sunt contestate de organisme oficiale sau sunt convenabile din punct de vedere politic".