Stiri

Trofeele „Cronograf” au rămas acasă!

Important 10.06.2013 08:27 Vizualizări

1617

Cinema: Interviu cu directorul artistic al Festivalului „Cronograf”, Leontina Vatamanu

A fost o competiţie dură dacă e să ne gândim la cele peste 250 de filme care au concurat în preselecţie, apoi la cele peste 50 (din 22 de ţări) incluse în festival, multe dintre ele având deja la activ premii importante. După ce criterii aţi apreciat documentarele vizionate?

La prima fază a preselecţiei funcţionează principiul profesionist: e un documentar care se ţine pe picioare sau nu. Apoi intervine momentul creativ: care sunt atuurile lui artistice, ce poveste are şi cum ne-o spune. După aceea selectăm documentare care ar fi interesante şi actuale pentru societatea noastră. Iar în final, când facem lista filmelor incluse în program, reluăm pe rând filmele triate şi le trecem din nou printr-un proces de discuţii şi analize.

Deţinătorii premiilor mari sunt, anul acesta, din R. Moldova. Este vorba de regizorii Ion Donică („La marginea pădurii”, secţiunea principală), Victor Bucătaru („Masacrul inocenţilor”, secţiunea cadRO). E bătător la ochi, nu?

Expresia „bătător la ochi” se exclude din start din lexicul acestui festival, deoarece ca organizatori nu ne implicăm categoric în decizia juriului. Ne străduim să invităm în acest juriu personalităţi cu experienţă şi cultură cinematografică, care vin de peste mări şi ţări, tocmai ca să cântărească bine şi să jurizeze corect. Fiecare juriu este o întrunire de oameni care fac o analiză critică reieşind din propriile viziuni asupra filmului documentar şi din propria experienţă de viaţă. Este o coincidenţă că cele două trofee de la secţiunile internaţionale (secţiunea principală şi cadRO) au rămas acasă.

Prin ce s-a remarcat documentarul semnat de Ion Donică, „La marginea pădurii”, desemnat cu Premiul Mare şi cu trofeul festivalului?

„Juriul a decis să acorde trofeul unui film care ne-a convins că există speranță și la marginea societății, pentru onestitatea demersului și măiestria prelucrării acestei mici bijuterii cinematografice”, și-a argumentat decizia juriul de la secțiunea principală, din care au făcut parte cineastul Vadim Prodan, președintele juriului (R. Moldova), producătoarea Ada Solomon (România), directorul de imagine Jacek Petrycki (Polonia), istoricul și criticul de film Zviad Dolidze (Georgia) și directorul Festivalului de Film Documentar de la Duisburg, Werner Ružička (Germania).

În perioada festivalului au avut loc două evenimente importante pentru cinematografia locală: premiera coproducției moldo-române „Toți copiii Domnului”, în regia lui Adrian Popovici, şi lansarea filmului „Colecția de arome”, de Igor Cobîleanski, care a fost proiectat anul acesta la Cannes. Ce rezonanţă au avut aceste proiecţii?

Sinceră să fiu, nu prea am reuşit să urmăresc presa şi ecourile festivalului, însă sălile pline demonstrează că producţiile autohtone sunt aşteptate de publicul cinefil. Ne-am dori ca astfel de premiere să aibă loc mai des.

Dacă e să ne referim la secţiunea cu proiecţii speciale „Cu ochii pe Moldova”, în ce măsură un regizor de film din exterior (cum sunt cei din: Portugalia, Polonia, Cehia, Austria şi Italia, din anul curent) poate fi obiectiv în reflectarea unei realităţi moldave, în sensul în care să nu transmită o imagine distorsionată a unor lucruri ce ne privesc şi de care ne pasă?

Ar trebui să fie obiectivi, să încerce să se documenteze corect şi să nu aibă un discurs tendenţios. Se pare că filmele din această proiecţie specială au încercat să povestească onest despre noi, sigur în măsura în care au reuşit să ne cunoască. Poate pe alocuri simţim că lucrurile pot fi interpretate diferit, dar nu la modul categoric. Suntem bucuroşi că majoritatea autorilor acestor filme au răspuns invitaţiei noastre şi au fost entuziasmaţi să vină la festival, să se întâlnească cu publicul autohton, să vadă reacţia lui şi să răspundă la întrebări. Eu, ca director artistic al festivalului, mi-aş fi dorit ca şi presa noastră să fi fost mai activă şi să-i ia la întrebări, ca să aflăm din prima sursă ce i-a determinat să facă filme despre noi. Acest festival este un bun prilej de a cunoaşte lumea filmului şi a face schimb de experienţă.

„Ecranul unde realitatea devine artă”, acesta este mottoul ediţiei curente. La ce bun să tranformăm realitatea în artă?

Pentru a o trăi mai intens, mai creativ, pentru a vedea realitatea şi prin prisma altor oameni, altor popoare, altor şcoli de film. Realitatea proiectată pe ecran e altfel. În viaţa reală, nu întotdeauna avem ocazia să vedem lucrurile în ansamblu (în plan general) sau în detalii (la plan detaliu), or, cineaştii asta fac – surprind realitatea din diferite unghiuri şi oferă spectatorului o perspectivă nouă asupra ei.

Aurelia Borzin

Autor:

Prietenii tăi merită să știe ASTA!