Transalpina, drumul către nori

sursa: jurnalul.ro

România este una dintre cele mai frumoase țări din Europa, cu peisaje nemaiîntâlnite și bogății variate. Transalpina, cea mai înaltă șosea din România, șerpuiește pe culmile munților până la nori și uneori chiar dincolo de ei. Soseaua traversează Munții Parang și se întinde de la Novaci până la Jina Săliște, însă partea cu adevărat încântătoare este de la Ranca până la Obârșia Lotrului.
Ai crede că numai cu tehnologia de astăzi se poate face un drum care taie crestele munților la peste 2.000 de metri altitudine pe o distanță de aproape 30 de kilometri. De aceea, nu poți să nu rămâi mut de uimire când afli că Transalpina nu este doar cea mai înaltă șosea din Carpați, ci și cea mai veche. Veche de 2.000 de ani. Potrivit jurnalul.ro, a fost construită de armatele romane în drum spre Sarmizegetusa și abia după anul 1930 a fost pavată cu piatră. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nemții au reabilitat întregul traseu, după care a fost, din nou, dat uitării. Zeci de ani, doar cei care au iubit cu adevărat muntele, puțini la număr, au mai știut ca în România există o șosea care duce spre locuri de o frumusețe ireală. Abia în 2010, au început să apară din nou povești despre Transalpina și totodată au fost demarate și lucrările de asfaltare a drumului.

Prima parte a traseului care începe din localitatea Novaci pare destul de obișnuită. Drumul șerpuiește prin pădurea de brazi, care, la un moment dat, începe să se rărească. În scurt timp, copacii dispar cu totul, văile încep să devină mai adânci și mai abrupte, iar crestele munților, mai semețe. Primul popas este stațiunea Ranca, așezată pe pantele muntelui, la 1.650 de metri altitudine. De aici, sălbăticia își intră în drepturi, acompaniată doar de adierea vântului. Deși este proaspăt asfaltat, drumul nu poate fi parcurs decât cu viteze foarte mici, din cauza curbelor foarte strânse și abrupte, dar și pentru că, odată ajuns acolo, cu greu te mai poți concentra la altceva în afară de frumusețea sălbatică a locului pe care nu te mai saturi să o admiri. După fiecare colț, priveliștea este alta, dar peste tot, dominată de piscuri înalte și fiecare vârf așteaptă parcă să-ți spună povestea lui, ca un martor neclintit al istoriei. Ai rămâne acolo să-l asculți pe fiecare în parte și să aștepți să te saturi de frumos, dar pe partea cealaltă te așteaptă alt traseu, cu peisaje la fel de încântătoare, cu alt drum care urcă spre cer.

După ce mai multe decenii Transalpina a fost un loc uitat, astăzi atrage tot mai mulți turiști.