Thomas Ciocșirescu, prodecan la UNATC, atelier pentru studenții de la AMTAP: „Actorul are obligații în plus atunci când folosește cuvântul, eu îl consider păstrătorul limbii”

Interviu cu Thomas Ciocșirescu,conf. univ. dr., prodecan la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București

Irina Nechit: Cum credeți, stimate Thomas Ciocșirescu, limba română e în pericol? De ce mulți români nu sunt atenți la felul cum pronunță cuvintele limbii lor?

Thomas Ciocșirescu: Mulțumesc pentru că am deschis conversația noastră cu subiecte care mă preocupă de mulți ani și pe care le-am abordat cu diverse ocazii.

Nu putem afirma că limba română este în pericol și nici nu va fi, în mod cert, pentru mulți ani de acum înainte, dar sunt numeroase împrejurări care îi pun la încercare integritatea.

Domeniul meu de interes fiind aspectul oral al limbii, pot afirma că în vorbire lucrurile nu sunt niciodată simple. Limba este un organism viu, în permanentă schimbare și dependentă de vorbitorii ei, de toți vorbitorii ei, iar în acțiunile lor în relație cu ea rezidă însăși viața acesteia.

Iată o primă suferință a limbii române din ultimii ani: numărul de vorbitori care scade; proporțiile emigrării vorbitorilor de limbă română în spații în care își vor folosi limba mai puțin până la deloc sunt la nivel de exod, în timp ce natalitatea în rândul populațiilor vorbitoare de limbă română este descurajantă.

Referitor la actele de limbaj ce privesc în mod direct oralitatea, o provocare este hibridul ce a apărut în comunicarea mediată de „display”, indiferent că în cauză este computerul, telefonul, consola jocurilor video, televizorul inteligent etc., cu specificul îmbinării scrierii cu vorbirea, așa-zisă „oralitate digitală”, care este, frecvent, un mediu toxic pentru limbă, pentru orice limbă, nu numai pentru limba română.

Referitor la pronunție, vreau să vă spun că sunt resorturi interioare, conștiente sau nu, conștientizate sau nu, în legătură directă cu identitatea fiecăruia dintre noi și resorturi exterioare puse în mișcare de cei cu care interacționăm și de cei care acționează asupra noastră prin discursul lor. Magnitudinea forțelor este diferită, dar toate acestea ne modelează vorbirea și pronunția.

Îmi atrage atenția efectul discursului public precar asupra pronunției. Am să merg mai departe și cu alte exemple: sunt multe profesii care nu își asumă obligațiile firești în raport cu limba pe care o vorbesc; știm că profesorii de limbă română sunt atenți la felul în care vorbesc, dar, uneori, profesorii de matematică, de istorie, de sport, de biologie etc. uită că și ei au aceeași datorie de a vorbi și pronunța corect; orice birou de bancă, notar, instituție etc., care are activitate ce implică interacțiunea cu publicul trebuie să aibă oameni care au capacitatea de a folosi limba la un nivel corespunzător; media este invadată de personaje cu slabe abilități de comunicare verbală, iar aplicațiile de socializare oferă oricui un spațiu public, inclusiv agramaților.

În aceste condiții, nu este de mirare că românii sunt neglijenți cu limba lor.

V-a surprins invitația de a susține atelierul „Arta cuvântului rostit” la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău (AMTAP)? Ați acceptat imediat?

Îmi amintesc că m-a bucurat și m-a onorat, în egală măsură, invitația. Am acceptat imediat. Trebuie menționat că proiectul a fost organizat de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău (AMTAP) în parteneriat cu Teatrul Studio Master Class cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova.

Le mulțumesc! Mulțumiri speciale aduc minunatei Nelly Cozaru sau rebeliunii Nelly, care a fost sufletul organizării și de care, de acum, mă leagă o relație specială.


Secvență de la Atelierul „Arta cuvântului rostit” susținut de Thomas Ciocșirescu la AMTAP, Chișinău

Cum v-a părut Chișinăul? Ce ați reușit să înțelegeți despre teatrul din dreapta Prutului?

Chișinăul m-a cucerit de la prima vizită; acum mă aflu a doua oară aici. Poate o să pară că folosesc un clișeu, dar m-am simțit ca acasă; am fost foarte bine primit, oamenii au fost foarte politicoși și prietenoși cu mine, am avut sentimentul că sunt de-al lor; chiar dacă îmi dădeam seama că atunci când începeam să vorbesc se simțeau ușor inconfortabil, mai ales că știau că sunt profesor de vorbire, dar asta nu dura mult.

Mă simt norocos pentru că am avut ocazia să merg la mai multe spectacole de teatru. Am mai vizionat în România spectacole realizate la Chișinău și aveam o imagine despre ce se întâmplă în teatrul din dreapta Prutului.

Ca și în România, teatrul este eterogen, stilistica este foarte diferită de la spectacol la spectacol, uneori respiră și vibrează cu tine la timpul prezent, alteori simți greutatea trecutului și prăfuirea specifică.

Atelierul de la AMTAP s-a desfășurat lin sau cu momente tensionate? Cine dintre studenți a participat?

Participanții sunt studenți AMTAP la Arta actorului din anii al doilea și al treilea de studiu. Atelierul a fost o bucurie pentru mine.

Prima zi a fost de ușoară tatonare, mai ales că cei din anul doi au avut examen; așa i-am cunoscut, văzându-i în examen, iar ei erau foarte preocupați de prestațiilor lor, de observațiile pe care le vor primi de la profesori.

Din a doua zi lucrurile au funcționat excelent, au fost foarte surprinși de abordarea mea, dar au acceptat imediat propunerea și am lucrat foarte bine împreună.

Se amuzau de anumite expresii pe care le folosesc atunci când predau, pe unele sigur le vor ține minte mult timp de acum înainte. Ne-am apropiat foarte mult și mi-au devenit foarte dragi: Andreea, Mihai, Bogdan, Cătălina, Catiușa, Mihaela, Alina, Cristofer, Vlada, Mariam, Nelu, Paula, Loredana, Valeria, Inga, Nicoleta, Igor.


Thomas Ciocșirescu împreună cu studenții participanți la Atelierul „Arta cuvântului rostit”, în fața clădirii AMTAP, fost sediu al Sfatului Țării

Care sunt greșelile cele mai frecvente în vorbirea scenică a studenților din R. Moldova? Cât de repede se pot corecta? Cu ce recomandări ați venit?

Studenții, ca și oamenii din Chișinău pe care i-am întâlnit, vorbesc graiul moldovenesc al limbii române sau, altfel spus, o variantă orală a limbii dacoromâne.

Graiul, fiind parte a limbii române, aș evita să îl asociez cu greșelile, mai degrabă aș zice abateri. Acestea au apărut, să nu uităm că limba română are mai multe graiuri, printre care și graiul moldovenesc, așa cum s-a întâmplat și în alte regiuni, ca urmare a adaptării la anumite contexte, influențe, constrângeri, uneori foarte complicate și neprietenoase ce ar fi putut duce la renunțarea folosirii limbii.

Procesul acesta, așa cum spun mereu când vorbesc despre graiurile limbii române, are o intenție onorabilă de păstrare și de a continua să se vorbească limba română. Pe de altă parte, discursul public te obligă să te exprimi folosind aspectul oral al limbii literare, este valabil pentru orice limbă, fiind o formă de respect și dovadă a educației.

Actorul se regăsește în această postură, dar are obligații în plus atunci când folosește cuvântul, eu considerându-l păstrătorul limbii.

În esență, caracteristicile abaterilor vorbirii studenților de la Chișinău ar fi următoarele: nerespectarea principiului fonetic, deschiderea și sprijinul vocalic insuficiente, articularea imprecisă a unor consoane, schimbarea topicii și intonațiilor.

Principiul fonetic, conform căruia în limba română există o corespondență 1:1 sunet : semn grafic, chiar dacă are mici excepții, este un instrument foarte util pentru îmbunătățirea clarității vorbirii; urmărirea respectării lui în vorbire aduce o deparazitare de sunetele înlocuite, adăugate.

Vocalele sunt esențiale pentru limba română, făcând parte din familia limbilor romanice, explicațiile sunt evidente; de aceea deschiderea vocalică și sprijinul vocalic sunt fundamentale pentru antrenamentul vorbirii actorului.

Unele consoane au și ele modificări în graiul moldovenesc, l, ș, j sau grupurile ce, ci, ge, gi; de aceea înțelegerea și exersarea corectei articulări consonantice se adaugă elementelor menționate deja, alături de schimbarea topicii și intonației.

Timpul necesar pentru corectarea aspectelor prezentate mai sus este diferit, contează în această muncă determinarea fiecăruia; respectarea principiului fonetic, deschiderea vocalică și sprijinul vocalic produc efecte într-un timp relativ scurt, în câteva zile, dar implică un proces de conștientizare.

Consoanele, topica și intonația se corectează treptat, prin acumulare, este important să nu ne descurajăm și să nu avem așteptări nerealiste. Eu le-am oferit studenților, pe lângă exercițiile în sine, care au soluții pentru diversele teme abordate, informații care să îi ajute să înțeleagă mecanismele pentru a putea lucra corect și pe cont propriu, pentru că este o muncă pe care trebuie să o facem pe tot parcursul vieții, nu este specifică doar anilor de antrenamente din studenție.

Ce program ați prezentat la finalul Atelierului?

La final am prezentat am program realizat din două părți: o parte tehnică și o parte aplicativă. Partea tehnică a vizat aspectele pe care le-am prezentat mai sus; dar să nu uităm că actorul are nevoie și de o voce bună, așezată corespunzător, care să se audă, respirație și corp care să permită ca prin voce și vorbire gândurile, emoțiile să fie transmise în mod fidel, expresiv, organic.

Pentru toate acestea, studenții participanți împreună cu mine am stabilit exercițiile pe care să le prezentăm pentru fiecare aspect important pe care l-am lucrat. Partea a doua, aplicativă, a presupus folosirea, aplicarea deprinderilor din antrenamentul tehnic în text.

Studenții au stabilit o temă comună a textelor, m-am bucurat că aceasta a fost iubirea, au venit cu propuneri, am realizat un colaj care a spus o poveste despre iubire. Se poate spune că întâlnirea lor cu mine a fost destul de densă.


Cu Nelly Cozaru la expoziția pictorului Andrei Gamarț

R. Moldova e în preajma alegerilor prezidențiale și a referendumului privind integrarea europeană. Ce-i sfătuiți pe tineri să facă, în contextul acestor evenimente?

Tinerii trebuie să voteze. Profesia de actor m-a învățat și mi-a demonstrat că lucrurile se pot face mai ușor și mai bine fiind împreună cu ceilalți, dar păstrând individualitatea fiecăruia.

Pentru mine, integrarea într-un spațiu în care în mod obiectiv ești deja, Europa, este firească. Există un exercițiu în teatru pentru acomodarea vorbirii cu spațiul de joc, scopul lui este „cucerirea” simbolică a acestuia; dacă actorul nu-și asumă statutul și nu-și revendică dreptul oferit, nu va funcționa în spațiul respectiv; prin urmare, îi sfătuiesc pe tineri să își revendice viitorul și să voteze.

Vă mulțumesc pentru interviu!