Text de Viorel Mardare: 4 mln. Oamenii continuă să doneze bani pentru SALVAREA regizorului

Tânărul regizor și jurnalist, Viorel Mardare, continuă tratamentul la o clinică din Austria împotriva cancerului. Oamenii continuă să doneze AICI pentru salvarea lui Viorel, până acum adunându-se suma de 125 430 de euro din cele 180 de mii de euro necesare.



CITIȚi și Un nou APEL: Viorel Mardare mai are nevoie de 60 de mii de euro. Prima sesiune de chimioterapie nu a avut rezultatul dorit

Ziarul NAȚIONAL continuă să publice articole semnate anterior de Viorel Posmotrel-Mardare în revista „VIP Magazin” și vă îndeamnă să donați bani pentru a-l ajuta pe Viorel să trăiască.

4 mln.

Tolea apucă sfredelul ca James Bond pistolul. Mijeşte ochii şi ţinteşte locul unde va anina poliţa, atât de necesară duminică dimineaţa, la 07:30. Îi trecu un gând ciudat prin cap, pentru o clipă, ceva despre vecini şi somnul lor, gând alungat prompt şi nemilos.

„Ia’ mai dă-i în paştele mamei lor; ei nu-s mai buni” — gândeşte alt gând Tolea, apăsând pe trăgaciul bormaşinii.

Jora de la al treilea chiar nu-i mai bun. El vâjâie de câţiva ani prin gospodărie şi bucşeşte scara cu saci cu resturi de beton care nu-i mai sunt interesanţi exact în momentul când aceştia trec graniţa apartamentului, pentru că „Ia’ mai dă-i în crucea mamei lor; ei nu-s mai buni, mai ales Ădik”.

Ădik şi-a luat un tazik în leasing şi îl parchează neapărat fix cu botul în scara blocului, exact cât să poată trece cetăţeanul, lipindu-se de perete, fără a atinge maşina. Că altfel îi zbârnâie alarma. Pe care Ădik nu o aude, pentru că duce un mod sănătos de viaţă şi, prin urmare, doarme bine. „Ia’ mai dă-i în soarele mamei lor; ei nu-s mai buni, mai ales Baba Galea” — îşi spune Ădik prin somn. Baba Galea este un tovarăș activ şi are grijă de oameni. A adunat semnături şi cruciuliţe de la toţi pensionarii din bloc. Blocul a fost deconectat de la apa caldă şi pensionarii nu mai plătesc pentru asta. Nici ceilalţi locatari nu plătesc. Rarii vecini care se mai spală, o fac în lighean. Ca Stiopa, de exemplu.

Stiopa are tricou alb, mulat şi muşchi, puşi în evidenţă de tricoul alb şi mulat. Prinde microbuzul fix lângă blocul în care Baba Galea a închis apa caldă şi care-i la zece metri distanţă de staţie. Pentru că e comod. E comod la oraş. Stiopa intră în microbuz, se aşază lângă prostul ăla, sau lângă oaia aia şi îşi cracănă picioarele. Le cracănă tare, ca să incomodeze concomitent atât pe prostul sau oaia de alături, cât şi pe boul care stă în picioare, lângă el. „Ia’ mai dă-i în parastasul mamei lor, degeaba scot trei lei din buzunar? Ei nu-s mai buni, mai ales debilul ăsta de şofer”.

Şoferul mână ca de obicei. El nu-i debil, el are un grafic şi o normă, de asta merge repede şi opreşte fiecăror potenţiali trei lei. Ar vrea să circule pe banda care, teoretic, îi este rezervată lui, doar că la atâtea maşini parcate, preferă toate benzile de-odată. Câteva clipe în urmă, a tăiat calea unui taxi. Taximetristul, supărat, îi blochează trecerea, opreşte microbuzul şi iese din maşină. Îl trage de guler pe şoferul microbuzului şi începe a-l bate cu pumii în faţă, până la sânge. Doar pasagerii cu copii, cărora le acoperă ochii, sunt oleacă îngrijoraţi; restul sunt mai calmi, mai ales Stiopa. Stiopa caută un nou ringtone în mobil, încercând toate cântecele, la rând şi tare.

Vitioc, între timp, papă. Astăzi sufletul i-a cerut un restaurant moldovenesc. Pentru că îl trage la origini, preferă găluştile şi mămăliga. Tocmai şi-a poleit BMW-ul cu aur. Acesta străluceşte falnic, la soare, fix pe zebră, fix sub semafor; de asta a luat-o brusc spre stânga şoferul microbuzului. Gură-cască se fotografiază cu turmele lângă maşina aurită, nu pentru că este parcată pe zebră, ci pentru că străluceşte; timp în care, băgate prin cavitatea bucală şi împinse în esofag, găluştile îşi fac loc, una după alta, în stomacul lui Vitioc. „Ia’ mai dă-i în biserica mamei lor de ţărani” — râgâie, plictisit, Vitioc.

Sveta tocmai s-a fotografiat lângă maşinica strălucitoare. Diseară, utilizatorul Sveto4ka Ne Tvoia Detka va avea poză nouă pe Odnoklassniki. Aceeaşi Sveto4ka va comenta fotografiile altora. „PROAST-O CINE SE MACHIIEAZ-Ă AŞA FUUUUUU!!!!” Dar asta diseară. Acum, Sveto4ka sare în maşina taximetristului bătăuş şi o întinde spre terasa unde vin oameni machiaţi ca lumea.

Terasa este construită fix până peste trotuar. Cei care merg pe trotuar, dar mai ales pe jos pe trotuar, nu sunt oameni. Nişte colhoznici, mai degrabă. Aşa şi îi vine proprietarului terasei să le strige, văzându-i pe drum: „Colhoz, privet!”

„Ia’ mai dă-i în Hristosul mamei lor de răpănoşi” — gândi vajnicul ştuţer din Primărie, semnând aprobarea de lărgire a terasei. Până peste trotuar.

„Ia’ mai dă-i în pizda mamei lor!” — vuieşte conştiinţa colectivă a naţiunii. „Nişte nesimţiţi!”

Patru milioane de nesimţiţi.

Text de Viorel POSMOTREL-MARDARE, publicat în ediția nr. 89 a revistei „VIP Magazin”, septembrie 2011