Scrisoare emoționantă a unei nepoate despre bunelul său care ar fi împlinit 100 de ani

Veronica Cibotaru ne-a trimis la redacție o scrisoare emoționantă în ziua în care bunelul ei, Teodor Cibotaru, ar fi împlinit 100 de ani și o publicăm mai jos:

„Am trăit cu bunelul meu până la 10 ani, după care am plecat în străinătate. El m-a învățat să scriu şi să citesc în română, să pronunț corect litera „t” și să citesc poeziile lui Eminescu. Când m-am întors la Chişinău ca să-l petrec în ultimele lui clipe acum 14 ani, am regăsit scrisorele pe care i le trimisesem cu corectări: erau greșelile mele de română. A fost istoric al pedagogiei. După ce a absolvit un doctorat la Moscova în istoria pedagogiei, a lucrat 40 de ani la Institutul de cercetări în domeniul pedagogiei de la Chişinău până în anii ’90. A publicat mai multe cărți, printre care ultima lui carte Antologia gândirii pedagogice din Moldova.

El a fost, însă, nu numai un om de ştiință. Din cea mai fragedă tinerețe până în ultimii ani ai vieții sale s-a angajat politic cu pasiune și curaj. Deși pozițiile sale politice s-au schimbat adânc, de la comunism utopic până la o dezavuare radicală a comunismului întruchipat de Uniunea Sovietică, spiritul lui întreg și însetat de dreptate a rămas mereu acelaşi.

Episodul care mi s-a întipărit în minte și care pare aproape prea frumos ca să fie adevărat a avut loc în ultimii ani din perioada lui Stalin. Pe atunci, bunelul era deputat, de mai mulți ani deja, al Moldovei în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. La ordinul KGB-ului, în jur de 50 de familii din satul lui urmau să fie deportate, fiindcă refuzau să intre în kolhoz. Bunelul s-a dus atunci la Moscova și, în calitatea lui de deputat, s-a opus acestui ordin, lucru după care ordinul a fost anulat. Aceste familii nu au mai fost niciodată deportate. Bunelul meu a fost, însă, dat afară din partid și urma să fie executat la sfârșitul mandatului lui de deputat. Ceea ce nu s-a întâmplat, fiindcă exact atunci Stalin murise și represiile fuseră anulate, cel puțin în formele lor cele mai sângeroase. Era oare bunelul conştient că risca cu viața? Niciodată nu voi ști. Însă faptul că a fost unicul care s-a opus acestei deportări rămâne. „Nu vă înțeleg, Fiodor Fiodorovich”, i-a spus Brejnev, pe atunci primul secretar de partid al Moldovei.

Mulți ani mai târziu, când Transnistria a fost ocupată de către armata rusă în 1991, bunelul ne-a spus „dacă aş fi mai tânăr, aș fi luptat cu ceilalți”. Din păcate, nu putea decât să privească cu inima frântă a doua rupere de la Patria Mamă.

Astăzi se împlineste un centenar de la naşterea lui Teodor Cibotaru, născut pe 14 martie 1914 în Strâmba, județul Bălți, Basarabia. De fapt, el ar fi spus că s-a născut în România, dat fiind că Basarabia era pe atunci încă o parte a României, că s-a născut şi a rămas până la urmă român. Eu m-am născut în 1985. Însă dacă astăzi particip la manifestările comunității de moldoveni de la Paris, dacă dansez hora îmbrăcată în ie, deşi nu întotdeauna după ritm, dacă sunt mândră că sunt din Moldova, e datorită lui!”

14.03.2014