Sarea în bucate şi... în plămâni

Munţii din România nu poartă numai aur, ci şi un „aur alb” fără de care bucatele n-ar avea niciun farmec: sarea. Fie că sunt sau nu exploatate, minele de sare sunt astăzi adevărate muzee de istorie, dar şi baze de tratament, în special pentru bolile de plămâni, ori locuri de relaxare şi de distracţie pentru mii de vizitatori din toată lumea.

Între cetăţile medievale şi centrele SPA din Transilvania, care încântă toate categoriile de turişti interesaţi de România, potrivit jurnalul.ro, salinele constituie şi ele o atracţie deosebită, fiind, poate, mai cunoscute de vizitatorii de peste hotare decât de cei din ţară. „La noi vin mai mulţi turişti străini decât români şi mai ales decât localnici. Sunt oameni care au venit aici din Canada, din Statele Unite sau din Australia, vin mii de turişti din toată Europa, vin şi din ţară, dar sunt oameni din Turda care nu au vizitat niciodată salina”, mărturiseşte unul dintre ghizii Salinei Turda, mină de sare închisă astăzi exploatării, dar transformată într-un perfect spaţiu de agrement pentru toate vârstele şi toate gusturile. Cu aspect de bază interstelară, unde stau cuminţi câteva navete spaţiale, salina de la Turda este umedă, spre deosebire de „sora” ei puţin mai mică, de la Praid, care face parte din categoria salinelor uscate. Ambele saline sunt spectaculoase, fiecare în felul său, iar tratamentul este la fel de eficient şi în cele umede, şi în cele uscate.

Primul document scris despre mineritul din Praid este scrisoarea regelui maghiar András al III-lea din anul 1291, referitor la drepturile regale asupra salinelor. Din această scrisoare reiese că la Praid mina funcţionează încă din anii 1200, timp în care aparţinea administrativ de Oficiul Sării din Turda. Zăcământul de sare de la Praid constituie unul din cele mai mari masive de sare gemă din Europa. Corpul de sare are o formă uşor eliptică, având diametrele de 1,2 km, respectiv 1,4 km, şi o adâncime de 2 700 m, cu rezerve pentru mai multe sute de ani şi constituie o comoară de nepreţuit în economia Transilvaniei.

Începuturile istoriei Salinei Praid datează încă din epoca romană.

În anul 1991 au început lucrările pentru des­chiderea unui sector minier nou, sectorul Telegdy, denumit astfel după unul dintre cei mai buni directori din istoria Salinei Praid, Telegdy Károly, care se exploatează din anul 1994.
Tratamentul subteran a început la Praid în anii ’60, în mina Dózsa György, iar în 1980, baza de tratament a fost strămutată la orizontul 50, care se află la o adâncime de 120 de metri de la suprafaţă. Pe o distanţă de 1 250 de metri de la intrare până la baza de tratament, transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei, prin galeria de coastă.

În sezonul de vară, vin la tratament până la 3 000 de persoane în fiecare zi. Tratamentul de speleoterapie şi climatoterapie constă în inhalarea aerului din mină, fiind foarte util în cazul bolilor căilor respiratorii (boli astma­tice, bronşitice şi alergice).