România, printre țările cu cel mai ieftin și rapid internet din lume. Insulele izolate plătesc de peste 100 de ori mai mult pentru bandă largă

Prețurile la internet diferă considerabil la nivel mondial, de la doar 2,61 dolari pe lună în Iran până la aproape 374 de dolari în Wallis și Futuna.

Națiunile și teritoriile insulare domină clasamentul celor mai scumpe piețe de bandă largă: 18 dintre cele 25 de piețe cu cele mai ridicate tarife sunt state sau teritorii insulare.

Unele dintre cele mai ieftine piețe de internet din lume, inclusiv România și Vietnam, se numără totodată și printre cele mai rapide în ceea ce privește viteza conexiunilor.

Costul conectării la internet variază mult mai mult decât își imaginează mulți oameni. În anumite țări, un abonament fix de bandă largă costă doar câțiva dolari pe lună, pe când în altele poate depăși 300 de dolari.

Pe baza datelor furnizate de Broadband Genie, această analiză compară cele mai ieftine și cele mai scumpe piețe de bandă largă din lume, având ca reper prețurile medii lunare ale abonamentelor, exprimate în dolari americani.

Din rezultate reiese o diferență de peste 140 de ori între cea mai ieftină și cea mai scumpă piață. Geografia joacă un rol major: insulele și teritoriile izolate apar frecvent printre locurile unde accesul la internet este cel mai costisitor.

Wallis și Futuna se află detașat pe primul loc în clasamentul celor mai scumpe piețe de internet, fiind urmată de Turkmenistan și Turks și Caicos. Izolarea geografică se conturează ca un element esențial, întrucât 18 din primele 25 de piețe ca preț sunt state sau teritorii insulare.

Multe dintre aceste piețe foarte scumpe au populații mici și o concurență redusă pe piața furnizorilor. În regiunile insulare îndepărtate, costurile de infrastructură trebuie repartizate între un număr relativ redus de abonați, ceea ce explică facturile semnificativ mai mari la internet.

Astfel, în Wallis și Futuna costul mediu lunar al bandăi largi fixe ajunge la 373,88 dolari. Turkmenistan urmează cu 286,24 dolari, iar Turks și Caicos cu 252,00 dolari. Alte teritorii scumpe includ Saint Barthélemy (207,26 dolari), Eswatini (193,31 dolari), Siria (189,92 dolari) și Burundi (186,46 dolari).

Comore (175,12 dolari), Insulele Cayman (167,39 dolari), Insulele Virgine Britanice (155,00 dolari) și Bermuda (150,00 dolari) completează topul, alături de Congo, Seychelles, Timor-Leste, Curaçao, Vanuatu, Guam, Insulele Falkland, Groenlanda, Insulele Virgine Americane, Anguilla, Mozambic, Emiratele Arabe Unite, Islanda și Insulele Mariane de Nord, unde prețurile medii lunare depășesc 100 de dolari.

În ansamblu, tarifele la bandă largă diferă enorm, deși accesul la internet devine tot mai răspândit în lume. Ponderea populației globale conectate online a crescut de la 43% în 2015 la 68% în 2025, făcând ca problema accesibilității financiare să fie tot mai importantă.

În Statele Unite, creșterea concurenței a contribuit la scăderea prețurilor. Din 2014, tarifele pentru abonamentele populare de bandă largă s-au redus aproximativ la o treime față de nivelul inițial, în timp ce vitezele de internet s-au dublat.

La polul opus al clasamentului se află țările în care accesul la internet fix costă doar câțiva dolari pe lună, după conversia în dolari americani.

Iran este cea mai ieftină piață, datorită deprecierii accentuate a monedei naționale și subvențiilor de stat. Urmează Ucraina, Etiopia și Bangladesh. Înainte de război, Ucraina avea aproximativ 1 500 de furnizori de servicii de internet, iar în unele blocuri de apartamente existau chiar și peste zece companii care concurau pentru aceiași clienți.

În Iran, costul mediu lunar al internetului fix este de 2,61 dolari, în Ucraina de 5,35 dolari, în Etiopia de 6,46 dolari și în Bangladesh de 7,38 dolari. Mongolia (7,41 dolari), Egipt (7,91 dolari) și România (8,19 dolari) se mențin, de asemenea, în zona celor mai ieftine piețe de acces la internet.

India oferă internet fix la un cost mediu de 8,82 dolari, Nepal la 9,22 dolari, iar Rusia la 9,71 dolari. Vietnam are un preț mediu de 10,24 dolari, în timp ce Indonesia ajunge la 10,66 dolari. În Uzbekistan media este de 12,03 dolari, în Kârgâzstan de 13,95 dolari, iar în Liban de 14,23 dolari.

China are un cost mediu de 14,30 dolari, Libia 14,68 dolari, Georgia 14,87 dolari, Kazakhstan 15,23 dolari, iar Moldova și Belarus înregistrează câte 15,66 dolari pe lună. Pakistan ajunge la 15,96 dolari, Papua Noua Guinee la 17,30 dolari, Lituania la 17,75 dolari și Türkiye la 17,76 dolari.

Un internet ieftin nu înseamnă neapărat servicii de proastă calitate. Romania și Vietnam figurează printre cele mai accesibile piețe de bandă largă din lume și, în același timp, se situează în topul global al vitezelor pentru conexiunile fixe.

Aceasta arată că, atunci când există concurență reală pe piață și investiții consistente în rețele, pot fi obținute simultan și tarife reduse, și performanțe ridicate. Contrastul este puternic: în Wallis și Futuna, un abonament de bandă largă costă de aproximativ 143 de ori mai mult decât abonamentul mediu din Iran, cea mai ieftină piață la nivel mondial.

Deși internetul este adesea descris ca o rețea „fără frontiere”, aceste clasamente arată o realitate diferită.

Cablurile submarine transportă în jur de 99% din traficul global de date și formează coloana vertebrală fizică a lumii online. Țările aflate departe de principalele rute de rețea se confruntă adesea cu costuri de infrastructură mai ridicate, care se reflectă în prețurile plătite de consumatori.

Pe măsură ce serviciile digitale devin esențiale pentru muncă, educație, divertisment și comunicare, accesibilitatea la bandă largă se conturează ca un element tot mai important al accesului economic și social la oportunitățile oferite de economia digitală.