Irina Vlah, ca Zaharova sau ca Dodon?

Trustia, elegii politikoase

Când un criminal, un ucigaș în serie, îți ține lecții de morală, de iubire și toleranță față de oameni te simți întrucâtva inadecvat, e ceva în neregulă, nu-i așa, stimați cititori?

Când o auzi pe Maria Zaharova, veterana diplomației ruse, asistenta lui Serghei Lavrov, trecută prin ciurul și dârmonul manipulărilor și dezinformărilor, vorbind despre libertatea de exprimare, pluralism, punând note democrației din Republica Moldova, poți suspecta că asistăm la consecințele unei stări de ebriozitate.

E jenant să asculți cum Rusia, care își împușcă jurnaliștii și politicienii de opoziție în stradă sau îi bagă la închisoare, sau le pune noviciok în ceai, protestează atunci când la Chișinău sunt închise canalele FSB de diversiuni sau deversări informatice. Să nu aibă nimeni la Kremlin simțul ridicolului?

Când șeful Bisericii Ortodoxe Ruse îi amenință cu sfârșitul lumii pe cei care îi ajută pe ucrainenei să se apere, ca să nu fie bombardați și omorâți de armata rusă, te gândești, vrând-nevrând, că acest prelat este întruchiparea Satanei.

Acum stau și mă gândesc la bașcana Irina Vlah care învață să expună românește, în locul lui Dodon, minciunile, ideile și amenințările Moscovei. Ea zice că întărirea armatei naționale cu vehicule blindate Piranha, trimise de Germania, este o „strategie conflictuală” care nu ar consolida neutralitatea Republicii Molotova, ci ar înfierbânta conflictul înghețat de pe Nistru. Un stat neutru nu ar trebui să-și consolideze apărarea, repetă ea spusele lui Dodon, care, între timp, a plecat cu fiul său la tratament post-covid peste Prut. Totuși, ideile respective Irina Vlah ar face mai bine să le transmită în rusește, lumea ar crede că e afectată emoțional ca Zaharova, nu inocentă, din punct de vedere intelectual, ca Dodon.

Al vostru distilator, oligotrofofil, Ion Buraga