RAPORT AMNESTY INTERNATIONAL: Poliția din R. Moldova a folosit excesiv forța la proteste, justiție selectivă și penitenciare aglomerate

Poliția din R. Moldova a utilizat ocazional și excesiv forța pe durata protestelor din anul trecut. Un număr mare de dosare penale de rezonanță a determinat îngrijorarea privind procesele inechitabile, inclusiv justiția selectivă. În mare parte, mass-media a rămas liberă, deși mai puțin pluralistă, față de anii anteriori și nu s-a înregistrat niciun progres cu referire la cauzele structurale ale impunității pentru tortură și tratamente inumane. Penitenciarele din R. Moldova continuă să fie caracterizate prin celule supraaglomerate și condiții de detenție precare, iar legile permit detenția forțată și tratarea forțată a persoanelor cu dizabilități în instituțiile psihiatrice.

Acestea sunt concluziile Raportului anual al Amnesty International privind situația drepturilor omului în lume, 2016/2017, la capitolul care se referă la R. Moldova.

Vedeți mai jos ce înclude acest raport cu referire la R. Moldova:

„Background

Peisajul politic din Republica Moldova continuă să fie marcat de impotența guvernanților în fața corupției și de deteriorare continuă a standardelor de viață, fapt ce determină marea nemulțumire a poporului și a generat proteste sporadice.

Zvonurile despre capacitatea de corupere a politicului de către un oligarh vestit, după arestarea subită a fostului premier Vladimir Filat, în octombrie 2015, au cauzat unele dintre cele mai mari proteste stradale. Relativa stabilitate politică a fost realizată în ianuarie, de către partide, prin înțelegeri de culise, rezultând în numirea absconsă a unui nou prim-ministru.

Curtea Constituțională a decis, la data de 3 martie, că președintele țării trebuie să fie ales prin vot popular direct, iar primele alegeri prezidențiale directe, după anul 1996, au fost organizate la 30 octombrie 2016 ( al doilea tur de scrutin fiind organizat la data de 13 noiembrie).

Libertatea întrunirilor pașnice

Protestele din Chișinău și din alte regiuni ale țării au fost, în general, pașnice, cu excepția unor ciocniri minore dintre protestatari și poliție. Deși poliția a reacționat, în general moderat, ocazional a utilizat nejustificat exces de forță, inclusiv gaze lacrimogene și bastoane.

Procesul în cazul „grupului Petrenco” a continuat (aceștia fiind arestați pentru încercarea de a intra forțat în clădirea Procuraturii Generale, la data de 6 septembrie 2015). Șase persoane din acest grup au stat mai mult de șase luni în detenție, find acuzați de „încercare de organizare a perturbărilor în masă”.

Ca urmare a criticilor atât la nivel național, cât și internațional, cei șase au fost eliberați din detenție, la data de 22 februarie, aplicându-li-se, o lună mai târziu, restricții de călătorie.

Proces inechitabil

Cazul „grupului Petrenco”, precum și o serie de alte urmăriri penale dau motive de îngrijorare privind politica părtinitoare și justiția selectivă.

După 8 luni de arest, pe 27 iunie, Vladimir Filat a fost găsit vinovat de „corupere pasivă” și „trafic de influență”, cu referire la frauda din 2014, care a costat Banca Națională mai mult de o treime din rezervele sale. Acesta a fost condamnat la nouă ani de închisoare. Procesul închis în acest caz a cauzat mai multe întrebări decât răspunsuri, inclusiv lipsa unor investigații privind și alți politicieni. Apărarea a cerut achitarea acestuia și au semnalizat încălcări de procedură și lipsa egalității armelor între părți. Acuzația privind lipsa egalității armelor a fost oficial respinsă, dar din cauza procedurilor de tip închis, nici o revendicare nu a putut fi verificată independent. În timpul audierilor, se pare că Vladimir Filat a intrat în greva foamei, care a durat 20 de zile și și-a pierdut cunoștința în timpul unei audieri.

Libertatea mass-media

În timp ce libertatea presei a fost respectată, la modul general, există îngrijorări privind pluralismul mediatic, deoarece mai multe instituții mass-media sunt deținute de câteva persoane.

În cel puțin două cazuri, jurnaliști cunoscuți pentru critica lor adusă autorităților s-au plâns de amenințări anonime. În luna august, s-a tras un glonț în fereastra apartamentului fiicei lui Constantin Cheianu. Jurnalistul a primit mesaje, prin care a fost amenințat că „va fi oprit”, în cazul în care el va continua să scrie despre sistemul oligarhic. Prezentatoarea TV, Natalia Morari, a declarat că a primit avertismente similare de la o sursă pe care aceasta o descrie ca fiind una credibilă. Ambele persoane au înaintat plângeri oficiale către autorități.

Tortura și tratamentul inuman

Nu a fost înregistrat nici un progres în abordarea cauzelor structurale privind impunitatea pentru tortură și alte rele tratamente și au fost înregistrate cazuri rare de urmărire penală a funcționarilor de stat pentru acuzații credibile.

În perioada ianuarie-iunie, 331 de persoane au înaintat plângeri la Procuratura Generală, acuzând de tortură și rele tratamente. Dintre cele 19 sentințe pronunțate privind tortura, în 15 cauze au fost pronunțate condamnări și doar doi din cei 18 acuzați au primit pedepse de privațiune de libertate pe termen real.

Familia și avocatul lui Vladimir Filat au acuzat, în repetate rânduri, că acestuia îi sunt aplicate rele tratamente, inclusiv că acesta a fost plasat în celula solitară de sancționare, condițiile de acolo fiind echivalente cu tortura. Aceste acuzații au atras, o dată în plus, atenția publicului asupra condițiilor de detenție din instituția penitenciară nr. 13 din Chișinău, care a fost criticată de experți independenți și în anii precedenți.

Toate solicitările pentru o vizită independentă în celula lui Filat, inclusiv cele făcute de Amnesty International, după condamnarea sa, au fost respinse. Totuși, Amnesty International a reușit să realizeze o vizită în penitenciarul 13, confirmându-se faptul că, în timp ce condițiile din unele celule au fost îmbunătățite, (în cele mai multe cazuri din banii familiilor deținuților), alte celule sunt supraaglomerate, condițiile de sanitație și de igienă fiind precare.

În Septembrie, Comitetul ONU privind Prevenirea Torturii a publicat raportul privind vizita reprezentanților acestuia în Moldova, în 2015. Acesta menționează că s-au înregistrat progrese, în comparație cu 2011, dar există îngrijorări privind utilizarea excesivă a forței de către organele de poliție la etapa arestului, tratamentul inuman a deținuților la etapa ”chestionării preliminare” și supraaglomerarea celulelor în unele penitenciare.

Evoluțiile juridice, constituționale și instituționale

În data de 26 mai au intrat în vigoare modificările la Codul de Procedură Penală, care prevăd mai multe garanții de combatere a utilizării arbitrare a arestului preventiv și alternative neprivative de libertate, ori de câte ori este posibil.

Drepturile persoanelor LGBTI

La data de 22 mai, la Chișinău, s-a desfășurat cel mai de amploare marș al membrilor și susținătorilor grupului LGBTI, la care au participat aproximativ 300 de persoane. Unii contrademonstranți au încercat să atace activiștii pentru drepturile LGBTI. Polițiștii au format un cordon de apărare eficient, dar au decis să evacueze participanții, cu autobuzul, înainte ca marșul să fi ajuns la destinația finală.

Discriminarea – persoanele cu dizabilități

Raportorul Special ONU pe drepturile persoanelor cu dizabilități, a cerut guvernului să stopeze urgent internarea persoanelor cu dizabilități în instituții psihiatrice si psiho-neurologice. Diferite legi permit detenția forțată și tratamentul psihiatric forțat al persoanelor cu dizabilități, precum și încetarea, fără consimțământul persoanei, a sarcinii pe motivul afecțiunilor psiho-sociale sau mentale”.

Menționăm că Raportul „Situația privind Drepturile Omului în lume” oferă cea mai cuprinzătoare analiză a situației drepturilor omului din lumea întreagă, mai exact 159 de țări. Acesta avertizează că urmările retoricii „noi versus ei”, care caracterizează agenda politică din Europa, Statele Unite și în alte părți, determină un declin global al drepturilor omului, lăsând răspunsul global la atrocitățile de masă periculos de slab.

Exemple de creștere și impact al retoricii toxice, reprimărilor naționale ale activismului și libertății de exprimare evidențiate de către Amnesty International în raportul său anual includ, dar nu se limitează, la:

Bangladesh: În loc să ofere protecție pentru sau să investigheze asasinarea activiștilor, reporterilor și bloggerilor, autoritățile au urmărit procese împotriva mass-media și opoziția pentru, printre altele, postările pe Facebook.

China: Represiunea împotriva avocaților și activiștilor a continuat, inclusiv detenția, confesiunile și hărțuielile televizate ale membrilor familiei.

RDC: Activiștii pro-democrație au fost supuși măsurilor de arest arbitrar și, în unele cazuri, detenție prelungită.

Egipt: Autoritățile au recurs la interdicții de călătorie, restricții financiare și înghețarea activelor pentru a submina, intimida și impune la tăcere grupurile societății civile.

Etiopia: Un guvern din ce în ce mai tolerant față de voci opozante a folosit legi anti-terorism și o stare de urgență pentru a intimida jurnaliști, apărători ai drepturilor omului, opoziția politică și, în special, protestatarii, care au fost întâmpinați cu o forță excesivă și letală.

Franța: Măsurile de securitate în cadrul stării de urgență prelungite au inclus mii de percheziții la domiciliu, precum și interdicții de călătorie și rețineri.

Honduras: Berta Cáceres și alți șapte activiști pentru drepturile omului au fost asasinați.

Ungaria: Retorica guvernamentală a militat pentru o marcă de dezbinare a politicii de identitate și o viziune întunecată a „Fortăreței Europa", ceea ce a fost transpus într-o politică de represiune sistematică privind drepturile refugiaților și ale migranților.

India: Autoritățile au folosit legi represive pentru a limita libertatea de expresie și reduce la tăcere vocile critice. Apărătorii și organizațiile pentru drepturile omului au continuat să se confrunte cu hărțuire și intimidare. Legile opresive au fost folosite pentru a încerca să reducă la tăcere activiștii din rândurile studenților, cadrelor universitare, jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului.

Iran: Suprimarea intensă a libertății de exprimare, de asociere, de întrunire pașnică și credințe religioase. Criticii pașnici arestați în urma unor procese extrem de inechitabile în fața instanțelor revoluționare, inclusiv jurnaliști, avocați, bloggeri, studenți, activiști pentru drepturile femeilor, realizatori de film și chiar muzicieni.

Myanmar: Zeci de mii de oameni de etnie Rohingya care au rămas deposedați de cetățenie – deplasați prin „operațiuni de curățare" pe fundalul raportării cazurilor de execuții ilegale, focuri trase asupra civililor, viol și arestări arbitrare. Între timp, presa de stat a publicat articole cu conținut de limbaj alarmant de dezumanizant.

Filipine: Un val de execuții extrajudiciare a urmat după ce președintele Duterte a promis să omoare zeci de mii de persoane suspectate că ar fi implicate în acțiuni în comerțul cu droguri.

Rusia: Guvernul a strâns lațul în jurul ONG-urilor naționale, intensificând în același timp propaganda prin care criticii sunt etichetați ca fiind „nedoriți" sau „agenți străini", și prima urmărire penală a ONG-urilor în cadrul unei legi privind „agenți străini". Între timp, zeci de ONG-uri independente care primesc finanțare străină au fost adăugate la lista de „agenți străini". Pe plan extern a existat încălcarea totală a dreptului internațional umanitar în Siria.

Arabia Saudită: critici, apărători ai drepturilor omului și activiști pentru drepturile minorităților au fost reținuți sau încătușați pentru acuzații formulare foarte vagi, cum ar fi „insultarea statului". Forțele coaliției conduse de Arabia Saudită au comis încălcări grave ale dreptului internațional, inclusiv pentru pretinse crime de război în Yemen. Forțele coaliției au bombardat școli, spitale, piețe și moschei, omorând și rănind mii de civili cu folosirea armelor furnizate de guvernele din SUA și Regatul Unit, inclusiv bombe cu dispersie interzise la nivel internațional.

Sudanul de Sud: Luptele permanente au continuat să producă consecințe umanitare devastatoare pentru populațiile civile, cu încălcări și abuzuri ale drepturilor internaționale ale omului și ale dreptului umanitar.

Sudan: Există dovezi incontestabile de utilizare a armelor chimice de către forțele guvernamentale din Darfur. Adversarii și criticii suspectați ai Guvernului au fost supuși unor arestări și rețineri arbitrare. Utilizarea excesivă a forței de către autorități pentru a dispersa întrunirile de oameni a dus la numeroase victime.

Siria: Impunitatea pentru crime de război și abuzuri ale drepturilor omului a continuat, inclusiv prin atacurile nediferențiate și atacurile directe asupra civililor și asedii mai lungi asupra civililor. Comunitatea pentru drepturile omului a fost zdrobită aproape complet, iar activiștii fie închiși, torturați, dispăruți sau forțați să fugă din țară.

Thailanda: Forțele de urgență, legile privind defăimarea și răscoalele au fost folosite pentru a limita libertatea de exprimare.

Turcia: Zeci de mii închiși după lovitura de stat eșuată, cu sute de ONG-uri suspendate, o represiune masivă asupra mass-media și atacuri violente continue în zonele kurde.

Marea Britanie: După referendumul privind ieșirea din Uniunea Europeană a urmat o creștere bruscă a crimelor motivate de ură. O nouă lege cu privire la supraveghere a acordat competențe semnificativ mai mari agențiilor de informații și altor agenții în ceea ce privește violarea intimității oamenilor.

SUA: O campanie electorală marcată de retorică discriminatorie, misogină și xenofobă a trezit îngrijorări serioase cu privire la puterea viitoarelor angajamente americane față de drepturile omului pe plan intern și la nivel global.

Venezuela: Hărțuirea apărătorilor drepturilor omului, care au abordat problema crizei umanitare cauzate de incapacitatea guvernului de a îndeplini drepturile economice și sociale ale populației.