Prezidentul, banditul și camarazii săi de țară înapoi

Trustia, elegii politikoase

Prezidentul Dodon l-a numit pe Orinato, mustăciosul (la figurat) primar ot Bălți, bandit. Da, da, bandit bandit, interlop interloptic, la propriu, fără ghilimele, alegorii sau metafore. Bandit în sensul adevărat al cuvântului, cu acte în regulă, licențiat, cum s-ar spune. Cu toate astea, socialiștii nu organizează referendumuri împotriva primarului bandit fugar de la Bălți. Căci Orinato este un bandit patriot, statalist și pravoslavnic, care se uită la unioniști și unioniste ca Putin la ucrainenii din Crimeea sau la vinificatorii și pomicultorii moldoveni. De aceea, Dodon prietenește cu mustăciosul interlop, l-a luat și ca partener în lupta antioligarhică sadomazohistă și chiar a pus o vorbă bună pentru el la Kremlin. Pescarii știu de ce. Dar facerea de bine e ca lovitura de ciocan peste propriile degete sau organe reproductive. În loc să beneficieze de tămâieri, lingeri sau pupături și viceversa, Dodon a avut parte doar de insinuări demascatoare și de porecle jignitoare cum că el ar fi o clonă rebutată a lui Plahotniuc. Și asta l-a indispus incomensurabil, i-a afectat statutul sufletesc, nu s-a așteptat să fie lovit atât de brutal cu pumnul adevărului drept în pătratul fizionomiei oficiale.

Acum stau și mă gândesc de ce nu au sărit în ajutorul lui Orinato camarazii lui de țară neuninominală înapoi, Sănduța și Andrieș, și de ce nu s-au supărat bălțenii pe Dodon pentru că îl numește pe primarul lor bandit? Nu cumva fiindcă sunt unioniști camuflați cu toții?

Al vostru goniometru, bildenbergson, Ion Buraga