Mărinimie // Preotul copiilor și al bătrânilor nevoiași

Slujitorul bisericii care vine acasă cu sufletul împăcat, după ce se întâlnește cu beneficiarii Centrului social de pe lângă biserică

Adună în jurul său toți copiii și se simte împlinit când aceștia sunt fericiți, iar ca fericirea să fie deplină, mai trece cu aceștia și pe la bătrânii neajutorați din localitate pentru a le întinde o mână de ajutor. Vorbim despre preotul paroh la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Coșcalia, raionul Căușeni, Andrei Popovici.

I s-a dus vorba-n lume că a deschis drumul către credință pentru mulți copii, adolescenți și părinții acestora. Fie că e în straie bisericești, în costum, la cravată sau în trening, părintele Andrei este foarte îndrăgit de creștinii din localitate. Și-a căpătat o bună reputație prin preocuparea sa deosebită pentru copii și pentru a-i ajuta pe cei neajutorați. Cu ei slujește în biserică, face pomeni și îngrijește de parohia la care slujește de mai bine de 20 de ani și tot cu ei merge în excursii, organizează tabere, joacă fotbal și organizează alte activități artistice.

Preot și profesor

Ideea i-a venit încă în anul 2004, când avea ore de religie în școală. Tot el era și președinte al Asociației părinților și pedagogilor când a aplicat la un proiect european. L-au câștigat și, ajutați de Misiunea Socială „Diaconia”, au realizat ce și-au pus în plan. De atunci, „s-au pus pe treabă”.

„Atunci, proiectul prevedea schimbarea geamurilor de la școală. Următorul proiect a fost deschiderea Centrului social pe lângă biserică care până acum a adunat în jurul lui zeci de copii din localitate și din satele vecine”, ne spune preotul.

Pragul acestui centru a fost trecut și de către peste 30 de femei din sat care au urmat cursuri de management și dezvoltarea micului business, contabilitate și audit și cunoașterea calculatorului. „Este o realizare pentru noi, pentru că astăzi multe dintre acestea profesează ceea ce au studiat aici. Altele și-au deschis afaceri. Ne bucurăm pentru ele, fiindcă asta este menirea noastră pe pământ – să facem bine”, susține slujitorul bisericii.

Toți, sub același acoperiș

Până acum, pe la Centrul social de pe lângă biserică au trecut zeci de copii. Aici își fac temele pentru acasă și sunt antrenați în diferite cercuri extrașcolare.

„Avem voluntari care se ocupă cu ei. Nu le-am cerut niciodată copiilor să frecventeze acest centru, întrucât nu poți face nimic cu forța, dar ei vin și tot vin. Ne bucură asta. Avem animatori care se ocupă cu ei. Timp de aproape șase ani, centrul a fost vizitat și de către copiii din satele vecine care veneau la școala din Coșcalia. Terminau lecțiile mai devreme și, până venea transportul să-i ducă în localitatea de baștină, trebuiau să se ocupe cu ceva. Atunci veneau la noi”, ne spune părintele Andrei.

Ajutor și pentru bătrânii nevoiași din localitate

„Pe săraci trebuie să-i avem mereu lângă noi”, susține părintele care, pe lângă activitățile cu acești copilași, mai are în grijă și câțiva bătrâni neajutorați din localitate.

„Mergem și îi ajutăm în treburile casnice, le tăiem lemne sau, dacă au nevoie, îi ajutăm să facă reparație în casă. Tot ce au nevoie. Îi ajutăm și financiar, cu ce putem și noi. La alți bătrâni mai înstăriți mergem de sărbători și îi vizităm, le ducem suvenire pregătite de copiii de la centru. Știți, pentru ei poate nu contează atât acel ajutor financiar, cât au nevoie să discute cu cineva, să vadă pe cineva că le trece pragul, să le bucure sufletul. Copiilor care îi vizitează le cultivăm acest spirit de sacrificiu, bunătate, iar când fac o faptă bună, să se bucure, dar să nu se mândrească cu asta. Să facă din tot sufletul ceea ce fac. În acest ajutor, mâna lui Dumnezeu care dă se întâlnește cu cea care primește”, menționează părintele Andrei.

Planurile de viitor ale slujitorului bisericii nu se opresc aici. Ajutat de alți creștini, acesta intenționează să deschidă în localitate și o cantină socială, unde să aibă parte de un prânz cald bătrânii din sat, dar și o grădiniță duminicală, unde micuții care vin cu părinții la biserică să nu se plictisească, dar să stea în ungherașul lor să se joace și, în același timp, să asculte slujba.

Chiar dacă unii săteni spun uneori că preotul ar trebui să fie mai mult în biserică, nu să fie implicat în alte activități, slujitorul bisericii susține că nu le ține pică, deoarece o spun din necunoștință, fiindcă tot ceea ce realizează el este din inimă și pentru creștini.

„Credința se manifestă prin întinderea mâinii către celălalt, fie ca să-l scoată din necaz, fie ca să-l îmbrățișeze”, conchide preotul Andrei Popovici.