Povești de dragoste // Dragoste tăinuită

poza simbol

Locuiau în aceeași mahala, mergeau împreună la câmp, munceau cot la cot, se zbenguiau, glumeau ca toți tinerii de vârsta lor, de pe toate meridianele și din toate timpurile.

S-au căsătorit înainte de 1940. Sandu și Olga se iubeau și visau la un viitor frumos împreună. Dar vorba din popor spune: nu e cum vrea omul, ci... cum rânduiește Domnul.

Au venit timpuri grele peste sărmana noastră Basarabie. Au venit rușii în ‘40, apoi, odată cu începerea războiului, ne-am întors la matca noastră, iar în ‘44 s-au întors din nou rușii. Pe Sandu l-au luat la război, iar Olga împreună cu soacră-sa încercau să supraviețuiască vremurilor grele.

Într-o zi de vară, întorcându-se de la câmp, femeia a găsit o svastică nemțească pe drum. Ea nu știa ce-i asta, însă văzând cum lucește la soare, a crezut că e aur. A alergat bucuroasă spre casă. Soacră-sa, nici ea prea știutoare de multe, s-a bucurat crezând că este o avere întreagă și a mers imediat la Sovietul sătesc să-i arate președintelui, care era rus, bogăția. Acesta a reacționat contrar așteptărilor femeilor – a început să strige și a învinuit-o pe Olga că are relații cu nemții care cică mai mișunau prin pădurile apropiate.

A fost arestată și trimisă la închisoare, unde au schingiuit-o să spună unde se ascund nemții. Degeaba le spunea femeia că nu știe nimic și că soțul ei luptă în Armata Sovietică, torturile continuau.

Olga era înaltă, zveltă și foarte frumoasă. Frumusețea ei a atras atenția șefului închisorii, care a forțat-o să aibă relații cu el. Îi promitea că, dacă va naște un copil, o va putea elibera din închisoare. Și într-adevăr s-a ținut de cuvânt. După ce a născut o fetiță, i-au dat drumul acasă.

Însă femeia nu se putea bucura de eliberarea ei – se gândea la Sandu, ce va zice acesta când va afla despre copil. A mers direct la casa părintească și împreună cu părinții, săraci și ei, creșteau copilul.

Când s-a întors bărbatul de la război, deoarece nevasta îl trădase, s-a căsătorit cu soția tovarășului său de arme care murise în lupte, astfel ținându-și promisiunea față de prieten.

Dar dragostea pentru Olga nu-i trecuse, îi tulbura sufletul și în una din seri întâlnind-o pe drum a îmbrățișat-o și a sărutat-o, spunându-i cuvinte fierbinți. Sandu s-a oferit să o ajute când îi va fi greu, deoarece el lucra contabil în colhoz.

Olga deja se căsătorise cu Vasile, aveau cinci copii, o duceau greu. Și a hotărât, cu acordul soțului său, să apeleze la ajutorul lui Sandu. Astfel, foștii soți au devenit amanți...

De câte ori se aflau în greutăți, Olga mergea după ajutor, cu știrea lui Vasile.

Anii au trecut, Sandu, având răni de pe front, a murit. Olga aflând, s-a îmbrăcat în doliu și a mers la soția lui Sandu rugând-o să-i permită să împartă cu ea marea durere, deoarece Sandu i-a fost și ei soț. Iar la cimitir, printre lacrimi, și-a luat adio de la defunct, strigând: „Adio, dragostea mea tainică!”. (Angela Ursu, s. Braniște, r-nul Râșcani)