Povestea TRISTĂ a Transfăgărăşanului, „drumul dintre nori”, unul dintre cele mai frumoase trasee din România

La data de 20 septembrie1974 a fost inaugurat drumul naţional Transfăgărăşan, care cuprinde cel mai lung tunel rutier din România (887 m), situat la cea mai mare altitudine din ţară: 2 045 de metri.

Transfăgărăşanul este cel mai celebru drum din România. Construit între 1970 şi 1974, ca o cale de comunicare între Muntenia şi Ardeal, i se mai spune „drumul dintre nori”.

Pentru realizarea celor 91 de kilometri de şosea s-au dislocat circa 3 milioane de tone de rocă, s-au facut 830 de lucrări transversale şi 290 000 de metri cubi de zidărie.



Pentru realizarea tunelului Capra – Bâlea – cel mai lung din România, cu o lungime de 887 m – au fost escavaţi peste 41 000 de metri cubi de rocă.

De asemenea, s-au folosit 20 de tone de dinamită, 3 573 de tone de ciment, 89 de tone de oţel beton, 24 000 de ancore, 129 de tone de plase sudate, 14 200 de metri patraţi de cofraje, 1 750 de metri liniari de tuburi de beton, 4 100 de metri liniari de ţeavă, 50 de tone de confecţii metalice, 6 900 de metri cubi de nisip, 6 000 de metri cubi de pietriş, 3 000 de tone de cribluri și 740 de lămpi de iluminat.

Ideea construirii acestui drum i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu care a vrut să asigure un drum strategic peste munţi, folosit îndeosebi de militari. Ca urmare a invaziei Cehoslovaciei de către trupele sovietice, în 1968, România era o ţintă în vizorul armatei roşii. Până la construcţia acestuia, Munţii Făgăraş nu puteau fi trecuţi, în acea zonă, nici măcar folosind calul.

La construirea lui au fost folosiţi tinerii înrolaţi obligatoriu în armată la 18 ani, constructorii civili şi militarii, ţăranii şi intelectualii, mulţi dintre cei din urmă ce proveneau din închisorile comuniste.

Potrivit povestirilor locului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se ţineau unii de alţii, câte 20 – 30, pentru a nu fi luaţi de vijelie şi aruncaţi în prăpastie.

O altă povestire se referă la un călugăr pe nume Nectarie. După construirea Transfăgărăşanului, acesta a urcat cu maşina, un Trabant, până la Capra, unde a fost suprins de o avalanşă. A lăsat maşina sub copertina de la Capra, iar el s-a aruncat pe zapada, fiind dus de „val”. Se spune că aşa a scăpat cu viaţă, în timp ce maşina a fost găsită după 6 luni, când s-a topit zăpada.

Cert este că o parte dintre cei care au construit „drumul dintre nori” au murit în prăpăstiile adânci ale Munţilor Făgăraş. Oficial au fost raportaţi zeci de morţi, neoficial au fost de ordinul sutelor.

Morţi mulţi s-au înregistrat şi la construcţia barajului de la Vidaru, prin faţa căruia Transfăgărăşanul trece. Barajul Vidraru a fost construit cu 10 ani mai devreme, ca urmare a unei mari viituri din anul 1960. Un sat întreg a fost scufundat atunci sub apele gigantului lac Vidraru pentru a face loc barajului. Unii dintre locuitorii satului Cumpăna au ales să moară înecaţi în loc să fie strămutaţi. Oamenii spun că multe dintre rămăşiţele caselor, inclusiv crucea de pe turla bisericii, se pot vedea atunci când apele Vidrarului scad. Printre casele înghiţite de apă a fost şi o vilă impunătoare ce a aparţinut familiei Brătianu, scrie descopera.ro.