POVESTEA cărților „arestate” de Securitate

sursa: google.ro

Un proces verbal realizat de Securitate la 11 februarie 1960 dezvăluie că toate lucrările sau manuscrisele care au fost „prinse” în cazul celebrului lot Noica-Pillat și folosite ca probe în proces ar fi fost distruse prin ardere. Documentul pare rupt din romanul „Fahrenheit 451”.

Coordonator științific în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității CNSAS, psihologul Cristina Anisescu crede că acest proces verbal a fost pur și simplu întocmit pentru a nu mai întreba nimeni niciodată despre aceste manuscrise.

„Nu cred că toate au fost arse, cred că ele au fost arse parțial. Este o oroare a ororilor să distrugi opere ale unor gânditori mari, fără nicio capacitate de a le valorifica ulterior. Acest proces verbal pe mine mă îngrozește. Este opera confiscată a celor 22-23 de intelectuali implicați în acest proces: Paleologu, Noica, Steinhardt, Pillat, Păstorel Teodoreanu și alții...”, își exprimă stupefacția psihologul.

Cazurile în care Securitatea ancheta scriitori, poeți sau filozofi au fost însă mult mai multe. Lucrările acestora, manuscrise sau notițe, au fost găsite la percheziții și au fost folosite ca probe împotriva autorilor.

Metri liniari de opere

În perioada 2002-2005, Serviciul Român de Informații (SRI) a predat către CNSAS un fond de dosare denumit „Manuscrise”. Este vorba de 60.000 de file reprezentând manuscrise confiscate abuziv de organele de Securitate înainte de anul 1989. Aceste documente fac parte din patrimoniul cultural național. Modul în care s-a constituit acest fond a fost relevat de un document din dosarul de urmărire informativă deschis pe numele lui Constantin Noica.

Potrivit unui document emis de SRI în 1993, privind cazul filosofului Constantin Noica, serviciul secret deținea în arhivă cinci metri liniari de documente în care exista opera literară, politică, istorică a unui număr de peste 80 de personalități. Directorul arhivei SRI i-a scris șefului de atunci al SRI, Virgil Măgureanu, ca aceste opere să fie scoase din fondurile arhivistice din care făceau parte și să fie conservate separat. Acest fond, creat după 1993, a ajuns să fie preluat de CNSAS.

Anisescu crede că cel mai probabil aceste documente au fost scoase din fondurile „Penale”, și că în dosarele de anchetă se găsesc multe astfel de înscrisuri literare. Ele devin probele incontestabile ale obtuzității regimului obsedat de controlul, supravegherea și pedepsirea creatorilor liberi, explică specialistul CNSAS.

Manuscrisele de la MNLR

Cristina Anisescu este coordonator din partea CNSAS într-un proiect inedit, expoziția „Manuscrisele scriitorilor în arhivele Securitățîi”, de la Muzeul Național al Literaturii Române.

Piesele centrale ale expoziției sunt manuscrisele identificate în Arhiva CNSAS: creații cu valoare literară, poezii, poeme, eseuri, jurnale personale, memorii, note și însemnări privind anumite evenimente sau aspecte ale vieții sociale, însemnări din detenție, critici și adnotări ale unor lucrări relevante interzise etc.

Proiectul ne pune în fața unui fragment din istoria literară involuntară redată printr-o colecție de documente din viața privată a scriitorilor, mărturii despre viața lor de grup, despre familie, despre viața din redacții, despre creație și rezistență.

Frica Securității de litere

Sunt documente din cazuri celebre - grupul scriitorilor germani din Brașov, lotul Noica-Pillat, Rugul Aprins, grupul Carioanopol, Aktionsgruppe Banat, Petre Pandrea, Bellu Zilber etc.

„Misiunea noastră a fost să scoatem la lumină opera și scriitorul în diadă. Să punem în lumină și mai acut ideea că Securitatea și celelalte instituții care au avut funcții represive în stat au stat deasupra acestei diade, scriitor-manuscris, mereu cu spaima cuvântului lor, a literei lor, cu spaima că oricând, pornind de la acel cuvânt CEVA ar putea să deraieze, să schimbe, să influențeze, mințile românilor care ar fi trebuit să urmeze ideologia dictată”, mai explică Anisescu.

Procesul-verbal prin care lucrările confiscate de la intelectuali implicați în cazul Noica-Pillat au fost distruse prin ardere

De ce Securitatea se temea de scriitori?

„Un scriitor nu scrie pentru el însuși, scrie să dăruiască lumii parte în el, parte viziunea lui despre lume, despre politică, despre viață, despre tot ceea ce se întâmplă în jurul lui. El nu poate să-și țină opera în sertar. O dă unui coleg al lui. O share-uiește, o împărtășește cu prietenii lui, cu cei din anturajul cultural. Ar fi însemnat o contaminare de grup. Ar fi însemnat să facă switch unor minți în lanț.

Un singur scriitor, gândiți-vă, că un singur scriitor sau poet era într-un cerc literar de cel puțin 20-30 de persoane. La rândul lor, acestea erau conectate cu alte persoane. Se putea crea o altă rețea, subterană extrem de periculoasă regimului”, arată specialistul CNSAS care era puterea cuvântului în comunism.

Anisescu arată că tot ce se creează „în subterane”, exact ca în mintea omului, ca în psihicul omului, este foarte greu controlabil. Teama Securității era aceea că această construcție riscă să contamineze mai bine masele decât un mesaj direct, bine construit și cu zel propagandistic. „Securitatea știa acest lucru”, punctează psihologul.

Lucrările lui Țuțea

De exemplu, în cazul lui Petre Țuțea, în arhivele Securității se găsesc lucrări pe linie economică, nu filozofică. Lucrările nu erau periculoase pentru Securitate. De ce le-au confiscat?

„Pentru că erau niște analize macro-economice deștept întocmite, pentru că ar fi putut să se inspire din ele, eventual și să le folosească împotriva lui Țuțea. Era un om de o complexitate inimaginabilă, iar ținta lor era să distrugă intelighenția incomodă, în așa fel încât să nu mai aibă capacitatea de a influența”, explică Anisescu.

O parte dintre manuscrisele unor foști disidenți, a căror operă a fost confiscată de Securitate, au fost publicate, la solicitarea moștenitorilor. Așa este cazul lui Bellu Zilber și Petre Pandrea.

În 2017, din cele 105 de dosare incluse în fondul Manuscrise, 13 dintre ele au fost predate aparținătorilor sau urmașilor acestora, păstrând în arhiva CNSAS o copie a acestora.

„Ceea ce se păstrează în arhivă este drumul, parcursul în care un manuscris a fost furat, și nu folosesc termenul confiscat, din casa scriitorului. A fost furat pentru că s-a interpus o adevărată operațiune conspirativă, folosindu-se oameni simpli, menajere, orice altceva numai a pune mâna pe manuscrise”, descrie psihologul cum decurgeau operațiunile Securității. În cele mai multe cazuri însă, ofițerii de Miliție sau Securitate le confiscau în timpul perchezițiilor.

Ce conțineau operele

În cele mai multe cazuri, în scrieri nu apărea fronda fățișă împotriva dictaturii, mesajul era unul cu cheie. „Întotdeauna mesajul lor era cifrat. Să fim cinstiți, chiar și astăzi avem în sânge această inerție la a nu spune adevărul pe față. Era cifrat, stilistic era îmbrăcat în cuvinte, se subînțelegea. Nimic nu era pe față”, explică Anisescu.

Atunci când Securitatea începea o anchetă, confisca toate lucrările, indiferent dacă acestea erau sau nu critice la adresa regimului. De exemplu, în cazul medicului Mircea Piticaru, arestat când era student, în 1962, sunt zeci de caiete de însemnări.

„Erau însemnări absolut naive, despre istoria religiilor, psihologie, schițe, desene. Absolut nevinovat. Au fost luate în bloc și folosite corp delict și considerate fiind împotriva regimului. Nu aveau absolut nicio relevanță politică”, dezvăluie Anisescu.

Ciudatul caz al lui Suflețel Orest

Un caz similar este cel al lui Suflețel Orest, fost soldat în primul Război Mondial și care în perioada interbelică a fost primar într-o comună din Suceava. A intrat în atenția Securității, a fost închis mai mulți ani, pentru că a fost membru al Partidului Național Creștin, ulterior a intrat în Mișcarea Legionară.

„Caiete întregi cu viața lui de soldat în primul Primului Război, notițe despre viață sătească, starea de spirit, note, însemnări, tăieturi din ziare, povestea locului, cântecul locului din zona Sucevei. Însemnările lui nu au nimic în comun cu aspecte ale legionarismului. Orice însemnare s-a folosit împotriva lui. Orice gând scris devenea un corp delict. Securitatea construia meticulos, avea nevoie de probe, nu doar de informatori. Aveau nevoie de corespondența lor, care era confiscată, de probe înregistrate, cu microfoane instalate în locuințe sau spațiile personale”.

După eliberarea din penitenciar, Suflețel Orest a fost urmărit de Securitate întreaga sa viață, până prin anii '80, când a decedat.

„Pentru el există în arhivă aproape jumătate de metru liniar de documente absolut spectaculoase. Este un caz de studiu antropologic, de antropologie socială, despre Primul Război Mondial, despre viața religioasă, viața satului de odinioară, despre cum era percepută politica în perioada interbelică”, mai arată Anisescu.

Cum erau constrânși scriitorii

Expoziția „Manuscrisele scriitorilor în arhivele Securității” poate fi vizitată la MNLR până pe dată de 10 iunie 2018. Potrivit organizatorilor, toate panourile au prezentat cazuri atent selectate, relevante și inedite, punând accentul pe povestea completă, regăsită în dosare cu privire la supravegherea autorilor de înscrisuri: prezentarea autorului, episoadele urmăririi, motivul redactării lucrării, modalitatea prin care s-a descoperit manuscrisul și semnificația lui în cadrul procesului de urmărire, tehnicile utilizate, consecințele urmăririi sau condamnării etc.

De asemenea, au fost evidențiate metodele și tehnicile folosite de instituțiile represive pentru a urmări, condamna, constrânge sau influența autorii manuscriselor:
- limitarea anturajului;
- izolarea obiectivului;
- compromiterea obiectivului;
- destrămarea relațiilor, dirijarea rețelei informative și agenții cenzurii, filaje, interceptarea convorbirilor, contactări pentru influențarea și avertizarea celor din anturajul obiectivului;
- cercetarea obiectivului până în cele mai mici amănunte ale vieții acestuia;
- compromiterea, anchetări periodice, percheziții domiciliare;
- controlul și confiscarea lucrărilor personale;
- furtul prin interpunerea unor colaboratori, urmărirea penală a obiectivului;
- controlul și cenzura corespondenței, preconizarea efectuării unei expertize medico-psihiatrice sau alte combinații operative.

Sursa: ziare.com