O nouă epistolă către Kirill

Trustia, elegii politikoase

O nouă epistolă despre situația inconfortabilă, jenantă a bisericii pravoslavnice ruse din Republica Molotova a fost adresată Patriarhului Kirill al Rusiei. Conținutul ei este asemănător cu cel din scrisoarea semnată de Mitropolitul Vladimir, cu diferența că noii semnatari - un grup de veterani al KGB-ului, titulari și netitulari, care reprezintă astăzi societatea civilă pravoslavnică locală – văd lucrurile din perspectivă inversă: cauza declinului pravoslavnic nu e războiul din Ucraina și bombardarea, omorârea ucrainenilor, binecuvântată de Kirill, nu e agonia, migrația și ofensiva hibridă disperată a lumii ruse spre vest, ci liberalismul, toleranța excesivă a Patriarhului Kirill, neinformat corect, căruia nu i s-au adus la cunoștință operele-avertisment ale unuia dintre semnatarii scrisorii și, pe de cealaltă parte, e corupția și trădarea Mitropolitului Vladimir, care fie nu și-ar da seama pe ce lume se află, adică nu ar putea judeca adecvat, fie s-ar afla sub influență străină, ignorându-i în mod premeditat pe veteranii KGB locali care s-au lepădat de ateism și au devenit mai pravoslavnici decât papa de la Moscova. Fiindcă unele lucruri nu pot fi spuse în public, ei cer să fie primiți urgent în audiență pentru a-l dezinforma comprehensiv pe Patriarhul Kirill.

Cât privește cauzele războiului din Ucraina și rolul nefast al Bisericii Ortodoxe Ruse în genocidul ucrainenilor, kaghebiștii noștri evită în mod iscusit tema și-i sugerează lui Kirill că implicarea sa în război este o invenție a mitropolitului Vladimir și a forțelor antipravoslavnice din spatele său. Ei nu sunt de acord că lumea rusă trebuie să stea acasă, să nu se extindă asupra lumii latine și se opun categoric inevitabilei reuniri a Republicii Moldova cu România, avertizând că trecerea clericilor și enoriașilor de la mitropolia rusă la cea românească va afecta în mod iremediabil statalitatea autohtonă. Căci România a recunoscut doar de formă independența Republicii Moldova, scriu reprezentanții societății civile pravoslavnice kaghebiste, fără să explice însă în ce constă diferența dintre independența recunoscută de România și cea recunoscută de Rusia, atrăgând atenția asupra lozincilor diversioniste ce vin de peste Prut: „o limbă, un popor, două state”, apoi „o limbă, un popor, o biserică, două state”, ca să se ajungă în mod evident la „o limbă, un popor, o biserică, un stat”, dacă Patriarhul Kirill va ignora scrisoarea în cauză. Tot în scop diversionist a fost introdusă în circuit sintagma „biserica neamului”, pentru a-i atrage pe credincioși și a-i rupe de la țâța bisericii pravoslavnice ruse, consideră autorii scrisorii. Iar Biserica Ortodoxă Română nu va veni singură, ci la braț cu Biserica Catolică și, astfel, poarta sud-vestică a lumii ruse, pravoslavnice va fi controlată de Occidentul decadent. De aceea se cer măsuri revoluționare explicative, inclusiv revizuirea prețurilor la energie, din partea Patriarhului Kirill, afirmă înduioșător unul dintre semnatari, cogeamite membru-corespondent al Academiei Securității Ruse.

Acum stau și mă gândesc la starea episcopului Marchel de Bălți, care i-a acuzat pe „românii nesățioși” că i-au lipsit pe moldoveni de limbă, iar acum vor să-i lipsească și de biserica rusă, iar odată cu biserica rusă va dispărea statalitatea. Sfâșierea Moldovei în 1812 a fost o lucrare dumnezeiască, o binefacere, o fericire, a mai spus Marchel intrat în delir și vrând-nevrând începi să crezi că Dumnezeul lui e imperialist rus.

Al vostru omofor, omoformist, Ion Buraga