Moldova, peste România la ponderea populației rurale: 56,4% dintre locuitori trăiesc la sat

Doar 60 de țări din lume mai au, în prezent, peste jumătate din populație trăind în mediul rural, arată cele mai recente date ale Băncii Mondiale. Aproape două treimi dintre aceste state se află în Africa Subsahariană, iar restul sunt răspândite în Asia de Sud, Asia de Sud-Est, Oceania și Caraibe. Ponderea populației rurale la nivel global a scăzut de la circa două treimi în 1960 la aproximativ 43% astăzi.

Astăzi, majoritatea oamenilor locuiesc în orașe. Nu a fost însă mereu așa. Decenii de industrializare și dezvoltare economică au mutat treptat populația către centrele urbane, astfel încât țările în care mediul rural este majoritar au devenit tot mai rare.

Harta la care fac referire datele Băncii Mondiale evidențiază cele 60 de țări unde peste jumătate din populație trăiește încă în mediul rural. Cele mai multe dintre ele sunt concentrate în Africa Subsahariană, dar câteva se regăsesc și în Asia de Sud, Asia de Sud-Est, Oceania și regiunea Caraibelor.

În fruntea clasamentului țărilor cu cele mai rurale populații se află Papua Noua Guinee, cu peste 86% din locuitori în mediul rural, urmată de Liechtenstein, Burundi și Niger, fiecare cu peste 80% populație rurală. În top zece intră și Samoa, Rwanda, Malawi, Saint Lucia, Sri Lanka și Nepal, toate cu procente de peste 77% populație care locuiește în sate sau așezări mici.

Lista continuă cu state insulare precum Tonga, Micronezia, Vanuatu, Insulele Solomon, dar și cu țări africane mari precum Etiopia, Ciad sau Sudan. Printre statele asiatice cu un pronunțat caracter rural se numără Afganistan, Tadjikistan, Laos, Cambodgia, Bangladesh și Vietnam. India rămâne de asemenea o țară masiv rurală, cu peste 63% din populație trăind în afara orașelor.

În Africa, numeroase state mențin majoritatea populației la sat: Burundi, Malawi, Niger, Uganda, Burkina Faso, Mozambic, Madagascar, Zambia, Mali, Republica Centrafricană, Somalia sau Republica Democrată Congo. În multe cazuri, agricultura este principalul angajator, iar modul de viață rural domină societatea.

Europa este mult mai urbanizată, dar există încă țări cu o pondere însemnată a populației rurale, chiar dacă sub pragul de 50%. România, de exemplu, are aproximativ 45% populație rurală. Alte state europene cu niveluri importante de ruralitate sunt Slovacia, Slovenia, Serbia, Croația, Polonia, Letonia, Lituania, Muntenegru sau Ungaria. Moldova are o pondere a populației rurale de 56,40%.

În alte regiuni ale lumii, țări precum Kenya, Tanzania, Pakistan, Yemen, Mauritius, Madagascar, Filipine, Zambia sau Belize se află încă în zona celor cu populație rurală majoritară sau foarte ridicată. Insule mici precum Tonga, Samoa, Vanuatu sau Insulele Solomon păstrează de asemenea comunități preponderent rurale, cu orașe mici și o structură economică dominată de agricultură și pescuit.

La polul opus, numeroase state sunt aproape complet urbanizate. Țări precum Qatar, Belgia, Singapore, Monaco, Hong Kong, Macao, Kuweit sau Gibraltar au procente infime sau chiar inexistente de populație clasificată drept rurală, ceea ce reflectă o concentrare extremă a populației în aglomerări urbane.

Africa domină clasamentul țărilor rurale, cu state precum Burundi, Malawi, Niger sau Sudan de Sud printre cele mai agricole și mai puțin urbanizate la nivel mondial. În afara Africii, Nepal, Timor-Leste, Papua Noua Guinee și Cambodgia rămân, de asemenea, în mare parte rurale.

Urbanizarea este una dintre marile transformări demografice ale ultimului secol. Pe măsură ce țările se dezvoltă, locurile de muncă, educația, serviciile medicale și infrastructura se concentrează tot mai mult în orașe. Acest proces atrage milioane de oameni din mediul rural către centrele urbane, ducând la scăderea continuă a ponderii populației de la sat.

Conform datelor sintetizate de platforme specializate în statistici globale, în 1960 aproximativ două treimi din populația lumii trăiau în mediul rural. Astăzi, proporția a coborât la aproximativ 43%. Majoritatea locuitorilor planetei sunt acum urbani, iar această tendință pare ireversibilă pe termen mediu.

Tranziția către mediul urban a fost deosebit de rapidă în Asia de Est, America Latină și Orientul Mijlociu. În aceste regiuni, populațiile urbane au crescut spectaculos în ultimele decenii, pe fondul industrializării accelerate, al migrației interne și al dezvoltării infrastructurii urbane.

În contrast, Africa Subsahariană rămâne zona cu cel mai mare număr de state majoritar rurale. Chiar dacă numeroase orașe africane se numără printre cele cu cea mai rapidă creștere din lume, agricultura rămâne principalul sector economic pentru o mare parte a populației. Mulți oameni continuă să trăiască în sate sau în comunități mici, adesea la distanță de marile centre urbane.

Aceste țări au de regulă populații foarte tinere și un nivel mai scăzut de industrializare comparativ cu regiunile deja urbanizate. Din acest motiv, mijloacele de trai rurale rămân esențiale pentru economiile lor. Numeroase state majoritar rurale apar totodată în clasamentele țărilor cu cele mai mari suprafețe de teren agricol, ceea ce confirmă importanța de durată a agriculturii și a industriilor conexe.

Se pune întrebarea dacă, pe viitor, țările majoritar rurale vor deveni și mai rare. Proiecțiile demografice actuale indică un răspuns afirmativ. Creșterea populației globale din următoarele decenii este așteptată să se concentreze în mediul urban, orașele urmând să absoarbă majoritatea noilor locuitori ai planetei.

Totuși, ritmul urbanizării diferă considerabil de la o țară la alta. În multe state cu venituri reduse, în special din Africa, populațiile rurale vor rămâne numeroase mult timp de acum înainte, chiar dacă orașele vor continua să se extindă și să atragă resurse.

Rezultatul este un glob care devine treptat mai urban, dar în care comunitățile rurale continuă să aibă un rol crucial. Ele asigură hrana populației, susțin numeroase locuri de muncă și influențează structura și dinamica economiilor naționale. În timp ce orașele cresc și se modernizează, provocarea principală va fi integrarea și sprijinirea zonelor rurale, pentru ca dezvoltarea să fie cât mai echilibrată și incluzivă.