Stiri

Mica pictoriţă talentată

Social 28.07.2013 14:05 Vizualizări

1305

Talent precoce: Deşi are doar 10 ani, lucrările sale grafice se bucură de o însemnată apreciere din partea criticilor de artă.

Cătălina Tcaciuc este cea mai tânără pictoriţă din istoria culturii contemporane, căreia Muzeul Naţional de Artă i-a răspuns cu generozitate în vederea organizării unei expoziţii personale ce a avut loc recent. În pofida faptului că se bucură de recunoaştere în mediul artiştilor plastici, fiind apreciată pentru talentul său nativ de graficiană (care talent, valorificat, ar putea să o facă o pictoriţă cu renume), Cătălina se consideră o fată obişinuită, ca şi ceilalţi copii, şi îşi doreşte să devină altceva decât... pictoriţă.

Originile picturale

Cătălina crede că a început să deseneze de la vârsta de trei ani, de când are primele amintiri despre sine. În realitate, devenirea ei ca pictoriţă începe de pe la nouă-zece luni, odată cu primele mâzgălituri, sub supravegherea tatălui. La început „picta” pe marginile cărţilor cu poveşti. Dar de la vârsta de un an şi trei luni, când a prins a merge, „a început a mâzgăli pereţii, încălţămintea, cearşafurile, cratiţele, lingurile, uşile şi tot ce prezenta suprafaţă în preajmă”, îşi aminteşte, toată numai zâmbet, mama Cătălinei. „Îi explicam că nu se poate să desenze unde se nimereşte, dar era în zadar”.

Având studii în pedagogie şi înţelegând că un copil nu poate desena pe un spaţiu restrâns, mama sa i-a pus la dispoziţie un perete, de pe care schimba tapetele la sfârşitul fiecărei săptămâni, lipind altele – albe, curate, în loc. Astfel, Cătălina avea un perete numai al ei, de trei metri lungime, pe a cărui suprafaţă explora pasiunea sa faţă de pictură.

Mâzgăliturile devin artă

Când a început a contura clar figurile, părinţii micii pictoriţe și-au dat seama că desenele ei „se ridică deasupra nivelului la care desenează copiii de aceeaşi vârstă”. De aceea îi puneau tot timpul la dispoziţie foi şi pixuri şi, oriunde mergeau, acestea erau rechizitele indispensabile. Pe lângă Şcoala primară „Spiridon Vangheli” pe care o face în prezent, în oraşul Ungheni, de unde este de baştină, frecventează şi Şcoala de arte plastice. Când am întrebat-o de unde îi vin ideile pentru grafică, cu ochi sinceri de copil, a mărturisit: „De la inspiraţie. Mă inspiră ceea ce văd şi ce citesc”. Şi abia ieşind din vârsta basmelor, majoritatea desenelor ei fac referinţă la cărţile cu poveşti: „Cenuşăreasa”, „Legenda lebedei”, „Spiridon Vangheli”, „Tatăl lui Guguţă”...

Stilul şi tehnica

Tânăra pictoriţă desenează fără schiţe, cu pixul negru şi fără a face corecturi. „Sunt persoane care desenează căci au învăţat o tehnică, după tehnică: cum se face umbra, cum se redă mişcarea etc., dar ea e un talent, ea face aşa cum nu mai face nimeni. Ea desenează, de exemplu, omul de la picioare, sau de la mâini, nu de la cap, cum fac alţii, capul e ultimul detaliu”, ne explică mama Cătălinei.

Dintre toate lucrările realizate până acum, cea cu titlul de „Autoportret” îi este cea mai dragă. Probabil, pentru că atunci când îşi face portretul, dacă ar fi să o credem pe autoare, se înfăţişează mai frumoasă decât este în realitate.

Prima expoziţie personală

Ideea de a organiza o expoziţie personală cu desenele Cătălinei Tcaciuc îi aparţine criticului literar Tudor Braga, care e de părerea că lucrările grafice ale micii pictoriţe „sunt departe de a fi simple ecouri ale observărilor nemijlocite asupra aspectelor muabile ale vieţii cotidiene. Ele sunt impregnate de tente ale intuiţiilor şi fanteziilor, de efecte ale lecturii, ale contactului cu mediile vizuale...”. Iar în ce priveşte vârsta ei fragedă, criticul a încurajat-o amintindu-i pe Giotto, pe Leonardo da Vinci, pe Michelangelo și pe Rafael, care, în pofida şi datorită talentului lor precoce, s-au afirmat ca nişte „deschizători de drumuri” în arta picturală universală.

Aurelia Borzin

Autor: Ziarul National