Meniul lui Lenin de Blajini

Trustia, elegii politikoase

Fiindcă ziua de naștere a lui Lenin s-a nimerit să coincidă anul acesta cu ajunul pomenirii celor plecați în lumea de apoi, – În april, în april s-a născut Ilici - am hotărât să-l scriu și pe el în pomelnicul familiei noastre și să dăm cuiva din vizitatorii țintirimului ceva pomană de sufletul său ridicat în ceruri, dacă so fi ridicat, firește. Trebuie să recunosc că a durat până am decis la care compartiment să-l scriem: la morți sau la vii? Pe de o parte, el e fondatorul marxism-leninismului veșnic viu, mai viu decât toți viii, iar pe de altă parte, nu respiră. Dar nici mort în toată puterea cuvântului nu e, fiindcă nu este îngropat, ci expus în vitrina mauzoleului.

Dacă e cadavru, nu-l expui, de ce l-ai expune, nu-i așa? Dacă nu e cadavru, de ce nu se ridică? L-am scris până la urmă la compartimentul „nici vii, nici morți”, după Izaura, nepoata Georgetei, care a plecat în Brazilia și nu mai dă nicio veste de vreo zece ani. Apoi am polemizat cu Georgeta asupra pomenilor. Ea propunea să dăm de sufletul lui Lenin o căldare, pe care o avea în plus, sau un lighean de plastic, care avea o fisură abia observabilă, sau o pătură de lână de cămilă, atacată de niște molii invizibile. Eu insistam să dăm de pomană operele sale complete în 55 de volume, pe care le-am primit cadou de la Colesovnazadov de ziua mea jubiliară. Georgeta protesta vehement, fiindcă nu se merge la cimitir cu cărți: „Se dă de pomană ceva folositor mortului, ceva pentru sufletul lui - o cană sau o căldare, dacă îi e sete, un lighean, ca să-și spele picioarele sau o pătură, ca să se învelească … Dacă își recitește opera, o să se tulbure la cap, în loc să-și găsească liniștea, e cu teroare, cu execuții în fiecare pagină, mai pornește iar o revoluție, Doamne ferește! E cum i-ai dărui scorpionului venin!” M-am lăsat convins, n-am avut încotro.

Acum stau și mă gândesc la meniul de la țintirim, ce i-ar plăcea să mănânce lui Lenin? Plăcinte, răcituri, sarmale, cârnaț, plachie, friptură de porc sau de miel, cârnaț doktorski, salam de Sibiu etcetera și viceversa. Numai de băutură nu-mi bat capul: vodka, vodka și iar vodka!

Al vostru eleninist, subarid, Ion Buraga