Iubiri celebre // Dragostea unui mare interpret român

sursa: google.ro

Ani ’60 au revoluţionat întreaga lume şi România nu a făcut excepţie. Este perioada The Beatles, Elvis, mişcării Hippie, fustelor mini şi a culturii pop!

Deşi se afla în comunism, România a cunoscut o incredibilă dezvoltare şi o perioadă de deschidere către vest. Televiziunea Română şi Radio România au pus bazele „perioadei de aur” a divertismentului de calitate.

Unul dintre cele mai mari staruri ale muzicii româneşti din acea vreme a fost şi solistul vocal şi compozitorul Constantin Drăghici.

Devenirea

Încă din timpul liceului este remarcat de profesoara sa de canto. Este angajat timp de trei ani în Ansamblul „Doina” al Armatei. Apoi se angajează în Corul Operei din Cluj-Napoca. Face parte din Ansamblul Teatrului de Stat de Operetă din Bucureşti. Abordează şi muzică uşoară de estradă. Alături de Teatrul „Constantin Tănase” face turnee în Franţa, Germania, Italia, Rusia, Polonia, Bulgaria. Înregistrează pentru case de discuri din Germania. Participă la inaugurarea canalului german de televiziune în culori.

Celebritatea

Obţine premii la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale. A lansat nouă discuri solo de mare succes şi a figurat pe un număr de 38 de discuri colective, cu zeci de melodii de succes, pe muzica şi versurile celor mai mari compozitori români. În 1963 participă la prima ediţie a celebrului Festival de Muzică Uşoară de la Mamaia. Până în 1970, artistul participă la toate ediţiile acestui festival. Pe parcursul a doar cinci ediţii (1963, 1964, 1965, 1966, 1969), a participat cu un număr record de 31 de piese, dintre acestea 13 au fost premiate.

În 1968, imensa popularitate a lui Constantin Drăghici i-a adus onoarea de a deschide prima ediţie a Festivalului „Cerbul de Aur” de la Braşov, cu un recital de mare succes.

Tot în 1968, pentru merite deosebite în activitatea muzicală, este distins cu Ordinul Meritul Cultural acordat de către Consilul de Stat al României.

Pribegia

Treizeci de ani a stat prin străinătăţi. Spunea că îl mâna un dor inexplicabil acasă, o dorinţă nebănuită de a vorbi limba ta.

Nu putea spune că a făcut bine că a plecat, a avut momente când i-a părut foarte rău. Şi-a pierdut atunci locul. Oriunde te duci în lume, locul acesta de acasă nu mai există. Acolo locurile sunt ocupate. Nici în Germania, nici în America nu şi-a găsit locul. S-a termnat cu Constantin Drăghici şi cu recunoaşterea şi cu tot, a devenit din nou Drăghici Constantin. S-a trezit un nimeni.

Din respect vine marea dragoste

Au avut o relaţie vie până în ultima clipă. O naturaleţe şi o bucurie de a petrece timpul împreună care dovedesc că iubirea se transformă şi creşte pe parcursul întregii vieţi şi nu este doar o himeră.

În 1973, în Germania unde locuia el a venit şi ea, tânără emigrantă. El era cu cineva, ea căsătorită cu altcineva, aproape de divorţ.

„Eram amici, cu timpul eu am emigrat în America, unde după ani a venit el. Ne-am reîntâlnit ca amici. Ne admiram reciproc. Între timp, fiecare divorţase, deci eram liberi. El mi-a spus că toamna se va întoarce la New York să ne căsătorim. Eu am râs şi am spus, crezând că glumeşte: «tu chiar vrei să stricăm o prietenie?»”, mărturisea Olimpia Zaharia Drăghici. S-a întors într-adevăr şi s-au căsătorit în 1983. Ani de zile au cântat împreună în Los Angeles, New York şi San Francisco.

„Căsnicia înseamnă un bun pe care ţi-l asumi în mod plăcut sau din interes. Depinde cum priveşti. Pentru mine, căsnicia este foarte simplu de a o trăi, de a-l face pe cel de lângă mine fericit. Fără respect, relaţia nu înseamnă nimic”, crede soţia marelui artist.

Viaţa ca o jucărie

Şi-a păstrat umorul până în ultima clipă. Spunea că dacă iei viaţa mai uşor, nu ţi se pare o povară. Aşa cum a luat-o întotdeauna. O jucărie. Ce poţi să pretinzi? Pretinzi puţin, Dumnezeu îţi dă mai mult.

Soţii Olimpia şi Constantin Drăghici au înregistrat în 2013 un duet, „De nebun ce eram”, care a fost foarte bine primit de public.

Pe 9 aprile 2015, la vârsta de 83 de ani, marele artist ne-a părăsit trecând în eternitate.