Iubiri celebre // Maria cea SÂNGEROASĂ

sursa: google.ro

Dinastii regale

Din politica pe care a instaurat-o Regina Maria I a Angliei reiese că ea a fost un monarh cu o personalitate puternică, care s-a impus pe toate planurile ţării sale. Este cunoscută pentru scurta reinstaurare a catolicismului în Anglia. Dar mai ales pentru arderea a 300 de protestanţi, bărbaţi, femei şi copii. Are şi realizări, dintre care cea mai importantă a fost instituirea dreptului femeilor de a domni.

Viitorul monarhiei engleze

Printr-o lovitură de stat orchestrată, verişoara Lady Jane Grey şi-a asumat tronul ca regină a Angliei. Falsa regină însă a fost deposedată peste nouă zile, la 22 iulie1553. Maria a intrat triumfătoare în Londra pe un val de sprijin popular.

S-a implicat în toate problemele ţării, dovedind că este o regină demnă de a conduce un regat. Dar a fost şi subiectul unor speculaţii şi îndoieli.

Regina însăşi se întreba dacă o femeie poate purta coroana. Statutul unei regine domnitoare a fost definit într-o lege specială trecută prin Parlament în aprilie 1554, prin care domnia unei femei devenea egală cu cea a unui bărbat.

Căsătorie

La 38 de ani, se căsătoreşte cu Filip al Spaniei. Căsătoria lor a fost considerată mult timp un eşec. Deşi regele spaniol era arogant, iar anturajul său se comporta provocator, căsătoria lor poate fi văzută ca un act politic calculat. Însă alianţa aceasta nu a fost privită cu ochi bun de populaţie, chiar a fost şi o revoltă din acest motiv.

Maria a încercat să convingă parlamentul ca Filip să fie proclamat rege, însă aceasta nu s-a întâmplat. Filip va trebui să respecte legile Angliei - în caz de decesul Mariei, el nu va avea nici un drept asupra coroanei şi va fi obligat să se întoarcă în Spania; dacă se va naşte un fiu din căsătoria lor, acesta va moşteni concomitent tronul Angliei, al Burgundiei şi al Ţărilor de Jos. Regina era foarte precaută atunci când venea vorba de interesele ţării.

Catolicismul

Ea restabileşte catolicismul, liturghia în limba latină şi expulzează din biserică pe preoţii căsătoriţi. Cardinalul Reginald Pole, care va fi fidel reginei până la moarte, a reinstalat papalitatea în toate drepturile sale şi a lansat o propagandă eficientă prin predici şi presă. Însă cel mai faimos aspect al propagandei, a fost arderile pe rug. Dacă regina ar fi trăit mai mult sau dacă ar fi reuşit să producă un succesor catolic, probabil că Anglia ar fi fost recatolicizată, iar Maria I ar fi fost văzută astăzi altfel.

Jertfă a molimei

În anul 1557, Europa a fost bântuită de friguri, cea mai mare epidemie a sec. XVI. Jumătate din populaţia Angliei a suferit de această boală. Mortalitatea a fost deosebit de mare. Cele mai renumite victime ale epidemiei au fost cardinalul Reginald Pole şi Regina Maria I a Angliei.

Regina s-a stins încet de-a lungul toamnei 1558. Când şi-a dat seama că nu va supravieţui, l-a lipsit pe Filip de orice drept asupra tronului şi a lăsat-o prin testament succesoare pe sora sa Elizabeta. La 17 noiembrie va asculta o slujbă catolică şi va muri în curând. Avea doar 42 de ani. În aceeaşi zi, aflând de moartea reginei, se va stinge şi fidelul ei prieten cardinalul Reginald Pole.

În Anglia, Reginei Maria I nu i s-a înălţat niciun monument, numele ei fiind sinonim cu masacrul, iar ziua morţii este celebrată în ţară ca o sărbătoare naţională (coincide cu ziua accederii la tronul Angliei a Elisabetei I).