Iubiri celebre // Amanta oficială a regelui francez Ludovic al XV-lea

sursa: google.ro

Moravuri la curţile împărăteşti // Madame du Barry

A fost amanta oficială a regelui francez Ludovic al XV-lea. Şi-a început activitatea în bordelurile pariziene la vârsta de 20 de ani. Printre clienţii ei se numărau mareşali, demnitari de la curte şi înalte feţe bisericeşti.

Copilărie

Jeanne Bécu este fiica nelegitimă a Annei Bécu, croitoreasă de profesie, femeie de o frumuseţe ispititoare. Nu se ştie cine este tatăl adevărat al fetiţei. În copilărie, unul dintre iubiţii mamei sale, le-a luat pe Anne şi pe Jeanne (trei ani) din provincie la Paris, unde a angajat-o pe Anne ca bucătăreasă.

Primele slujbe

Metresa italiană a iubitului lui Anne a îndrăgit-o pe Jeanne, de aceea o răsfăţa în lux. În timp, a finanţat educaţia Jeannei la o mănăstire, pe care o părăseşte la vârsta de cincisprezece ani.

Primul ei serviciu este de asistentă a unui tânăr coafor, apoi damă de companie pentru o doamnă în vârstă, mai târziu asistentă de modistă într-un magazin de articole de galanterie. Frumuseţea Jeannei a atras atenţia unui proxenet, proprietar de cazinou, Jean-Baptiste du Barry. Acesta a ajutat-o în cariera de curtezană în cele mai înalte cercuri ale societăţii pariziene, nu înainte de a deveni iubita lui. El a înţeles că deciziile politice ale ultimilor regi ai Franţei depindeau mai mult de amante decât de miniştri.

La Curte

Lebel, primul valet de cameră al regelui a intermediat întâlnirea între Jeanne, 25 de ani, şi Ludovic al XV-lea care se apropia de 60 de ani. Monarhul a găsit-o atât de „încântâtoare şi plină de viaţă”, încât a decis pe loc să o facă noua lui amantă oficială, însă Jeanne avea nevoie de un titlu. Îl obţine căsătorindu-se cu fratele lui du Barry, contele Guillaume.

Prezentarea ei oficială la Curte a avut un triumf extraordinar. Acum era metresa declarată a regelui.

În zadar alte frumuseţi ale vremii au complotat împotriva ei, în speranţa să-i ia locul. Regele nu a renunţat până la moartea sa la madame du Barry, cu toate că opinia publică i-a scos pe nas această relaţie de bătrâneţe.

Inimă bună

Madame du Barry era o persoană decentă, evitând să se amestece prea mult în politică, aşa cum făcuse predecesoarea sa, madame de Pompadour. Ea a deturnat o mare parte din bugetul Franţei spre arhitecţi, pictori, sculptori şi decoratori.

Când o familie de nobili au fost alungaţi de la Curte şi condamnaţi la moarte, Jeane a cerut regelui să-i ierte, refuzând să se ridice din poziţia ei îngenuncheată dacă acesta nu acceptă cererea. Ludovic a fost uimit: „Doamnă, eu sunt încântat de faptul că prima favoare pe care o cereţi de la mine este un act de milă!”

Era cunoscută pentru caracterul ei bun şi pentru sprijinul acordat artiştilor, însă a devenit tot mai nepopulară din cauza extravaganţei financiare a regelui faţă de ea.

Pocăinţa regelui

În timp, regele a început să se gândească în mod constant la moarte şi pocăinţă, şi chiar să lipsească de la „întâlnirile” din budoarul Jeannei.

Simptomele variolei devin tot mai agresive. Este adus la palat în timpul nopţii, iar cele trei fiice şi Doamna du Barry rămân alături de el. Regele i-a sugerat Jeannei să părăsească Versailles atât pentru a o proteja de infecţie, cât şi pentru a se pregăti pentru spovedanie.

Exilul

După moartea regelui, a fost exilată la o mănăstire. Doi ani mai târziu, s-a retras la una din numeroasele moşii. Anul următor, a avut o relaţie cu Ducele de Brissac. Mai târziu s-a îndrăgostit de Henry Seymour, care locuia împreună cu familia în vecinătate. Când acesta s-a săturat de aventura lui secretă, i-a trimis o pictură Jeannei cu cuvintele „lasă-mă în pace” scrise în engleză. Ducele de Brissac s-a dovedit a fi mai credincios şi a păstrat-o pe Jeanne în inimă deşi era gelos pe Seymour.

În timpul Revoluţiei Franceze este condamnată la moarte şi ucisă la ghilotină.