Ion Ciocanu: „Limba română este lăsată în voia sorții”

Certitudine // „Legislația se cere reînnoită, mai cu seamă după istorica decizie a Curții Constituționale, privind denumirea corectă a limbii noastre – română”

Limba română a înviat de 26 de ani în teritoriul dintre Nistru și Prut, dar zborul frânt al acesteia nu mai contenește. Deși la început era promovată, acum este lăsată de izbeliște.

Din dialogul cu renumitul lingvist Ion Ciocanu, directorul fostului Departament de Stat al Limbilor, am constatat că pe vremea președintelui Mircea Snegur și a prim-ministrului Valeriu Muravschi se ajunsese la o înțelegere că e nevoie de un organism statal, care să supravegheze îndeaproape și să acorde ajutor metodic pentru îmbunătățirea stării lingvistice din Republica Moldova.

Așa a luat naștere Departamentul de Stat al Limbilor. Ca un copil dorit de Snegur și nedorit de Andrei Sangheli, care devenise prim-ministru, înființarea de facto a Departamentul întârzia să se înfăptuiască. „Ion Dumeniuk, care a fost desemnat director general al Departamentului, împrumuta mese și scaune pentru că nici nu avea unde sta”, povestește lingvistul Ion Ciocanu.

Controale la întreprinderi și uzine

Departamentului de Stat al Limbilor, înființat în 1992, avea sarcina de a urmări îndeaproape cum se realizează acea lege acceptată de Parlament despre funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul republicii.

„Legea adoptată în 1989 este astăzi depășită, dar atunci a fost binevenită, iar Departamentul a organizat o mie și ceva de controale pe teren la întreprinderi, uzine, în colective de muncă și alte organizații pentru a vedea cum sunt îndeplinite legile”, remarcă interlocutorul.

Fiecare raion avea un responsabil de problemele limbii, care furniza săptămânal date concrete despre ce s-a făcut pentru îmbunătățirea stării lingvistice din raion. Astfel, potrivit lui Ion Ciocanu, „se formase în toată republica o idee că trebuie să învețe și să vorbească limba română, pentru că pot fi supuși oricând controlului”.

Documente în limba română

Sub conducerea lui Ion Dumeniuk, Departamentul înregistrase mari succese, însă „la înmormântarea Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici, după ce depusese coroana de flori la mormântul celor doi mari patrioți, Ion Dumeniuk ne-a părăsit”. Ulterior, în fruntea Departamentului de Stat al Limbilor a fost numit Ion Ciocanu.

„Am continuat ce se începuse și colectivul făcea mari eforturi care dădeau roade în cercetarea pe teren. Era o mișcare de atenție sporită a nivelului de lucru cu documentele de secretariat ca să fie toate în limba română. De asemenea, ca membru al Guvernului, eu aveam grijă ca la ședințe să se vorbească despre necesitatea de a prezenta toate actele normative în limba oficială”, menționează scriitorul.

Teste pentru șefi

Totodată, funcționa o comisie republicană de supraveghere a respectării legislației lingvistice. La ședințele comisiei făceau dări de seamă responsabilii de legislația lingvistică din cadrul ministerelor, departamentelor și raioanelor.

„În fiecare minister și departament era un om responsabil de realizarea legilor despre limbi. Una dintre funcțiile Departamentului a fost atestarea cadrelor de conducere sub aspectul cunoașterii limbii de stat”, povestește Ion Ciocanu, care consideră că apropiata atestare devenise o sperietoare pentru toată „rusăraia” de la conducere.

Unde locuiți? Ce lucrați? Cam așa începea conversația simplă prin care erau testați conducătorii, pentru a vedea cum se pot exprima ei în limba română.

O greșeală de neiertat

„Pentru o mai bună cunoaștere a limbii se organizau și cursuri pentru doritori. Însă, curând, am descoperit că unii conducători rusofoni organizau niște cursuri plătite, dar nu învățau limba română, pentru că nu le trebuia, ei învățau limba engleză”, își amintește Ion Ciocanu.

Acestea și alte neajunsuri pe care le depista Departamentul de Stat al Limbilor nu conveneau multor șefi, de aceea, la 1 aprilie 1994, Andrei Sangheli l-a desființat.

„A fost o greșeală de neiertat, chiar o crimă din partea conducerii statului. Noi aveam nevoie ca limba română să fie pusă în capul mesei. Ulterior, am insistat ca măcarDepartamentul relațiilor interetnice să includă și funcționarea limbilor”, menționează scriitorul, care a fost cooptat în colectivul acestui Departament ca șef al Direcției promovarea limbii române.

„Legislația se cere reînnoită”

Potrivit lui Ion Ciocanu, „limba română este lăsată de mult în voia sorții, iar soarta nu are o voie prea bună față de limba noastră”.

„La Primăria Chișinăului a fost organizată și a funcționat mult timp o comisie pentru urmărirea funcționării limbii române pe teritoriul municipiului, dar ea de mult nu mai funcționează și, dacă citește domnul Dorin Chirtoacă, să nu ia în nume de rău, dar să reînființeze comisia, să ne convoace și să vedem cât de bine stăm la capitolul respectării limbii române în oraș”, precizează lingvistul.

Ion Ciocanu se îngrozește când vede panourile publicitare, pentru că nu se respectă nici strictul necesar ce ține de legislația lingvistică. Dar și legislația se cere reînnoită, perfecționată, mai cu seamă după istorica decizie a Curții Constituționale, privind denumirea corectă a limbii noastre – română.

Centrul Național de Terminologie

Specialistul argumentează cât de necesară este reînființarea unui Departament de Stat al Limbilor. Această idee este susținută și de alte persoane, precum lingviștii Anatol Ciobanu, Anatol Eremia, dar și președintele actual al Republicii Moldova, Nicolae Timofti. „Sunt și alte voci, dar cine le aude”, spune scriitorul, care consideră că, dacă nu avem un birou la nivel statal, să ne apucăm de această pârghie, care este Centrul Național de Terminologie.

„Centrul ființează încă dinainte de a fi fost înființat Departamentul de Stat al Limbilor, dar cu timpul colectivul lui s-a pulverizat, a avut 30 de lucrători, după care 15, iar acum sunt doar șapte lucrători. Ce pot face cei câțiva specialiști, când probleme sunt atât de multe și complicate?”, întreabă interlocutorul nostru.

De asemenea, Centrul Național de Terminologie ar trebui să fie „un organ statal, subordonat Guvernului sau Parlamentului ca să poată avea împuterniciri la nivel statal și, implicit, un alt efect”, conchide lingvistul Ion Ciocanu.