INTELECTUALII din Republica Moldova, mesaje de SUSȚINERE pentru ucraineni: „Această stratagemă seamănă foarte mult cu logica lui Stalin care a învinuit victimele Holodomorului de faptul că într-atât urau puterea sovietică, încât s-au autoînfometat”

SONDAJ // „Ucraina, ține-te! Sperăm să vină pacea cât mai curând”

Bombele rusești nu au ajuns să cadă, deocamdată, în R. Moldova, datorită armatei ucrainene, care luptă pentru a-și elibera pământurile ocupate de ruși. Intelectualii din R. Moldova le sunt recunoscători eroilor din Ucraina și își exprimă solidaritatea cu poporul ucrainean.

Igor Cașu, istoric, director al Agenției Naționale a Arhivelor: „A început o nouă etapă în războiul de agresiune al Moscovei împotriva Ucrainei”

„Bombardarea orașului Odesa, reluată recent de către Rusia, marchează o nouă etapă în războiul de agresiune al Moscovei împotriva Ucrainei. Ținta loviturilor recente au fost edificii civile, blocuri locative, instituții de cercetare, precum și Catedrala Spaso-Preobrajenski. Aceasta din urmă, aparținând Bisericii Ortodoxe din Ucraina, subordonată Patriarhiei Moscovei, a fost distrusă parțial de o rachetă rusească în data de 23 iulie curent. Alte locașuri de cult au fost distruse anterior de către Rusia. Ceea ce s-a întâmplat acum două zile nu are însă precedent, dat fiind că edificiul are o însemnătate deosebită pentru Odesa, pentru Ucraina și întreaga comunitate ortodoxă. Cu atât mai mult că aparține, din punct de vedere canonic, Patriarhiei Moscovei.

Ce poate însemna acest lucru? Războiul intră într-o nouă fază în care nu se mai face deosebire între armată și populația civilă, ceea ce s-a observat încă de la începutul războiului, însă acum este vorba de intrarea într-o etapă în care nu se mai face diferența între edificii rezidențiale și edificii de cult de primă importanță, aparținând chiar spiritualității ruse. Putin a explicat că atacurile recente împotriva Ucrainei sunt o răzbunare pentru distrugerea podului Kerci care unește Rusia de Crimeea. Dar faptul că e lovit în special orașul Odesa poartă o dublă semnificație, dată fiind importanța portului Odesa în exportul de grâne ucrainene peste hotare, dar și faptul că Putin a promis chiar de la începutul războiului că Odesa va simți răzbunarea rusă date fiind incidentele din mai 2014.

Țintirea Catedralei Schimbarea la Față din Odesa este atât de deranjantă pentru Moscova, încât partea rusă a încercat să acrediteze ideea că apărarea antiaeriană ucraineană poartă răspunderea pentru devierea traiectoriei inițiale a rachetei care a lovit cel mai important edificiu de cult din oraș. Această stratagemă seamănă foarte mult cu logica lui Stalin care a învinuit victimele Holodomorului de faptul că într-atât urau puterea sovietică, încât s-au autoînfometat. Adică, victimele înseși sunt vinovate de cele întâmplate”.

CITIȚI și INTERVIU // Vadim Bacinschi, scriitor de la Odesa: „Am auzit bubuituri foarte puternice, nu credeam că au tras în Catedrală. Dă Doamne să ajungem până mâine dimineața”

Vasile Malanețchi, scriitor, jurnalist, muzeograf: „Ucrainenii sunt acum pentru noi și pentru Europa întreagă, bastionul, pavăza libertății, a demnității, apărătorii civilizației creștine”

„Mă informez din diverse surse cu privire la războiul din Ucraina, străduindu-mă să înțeleg ce se întâmplă acolo. Conducerea de azi, revanșistă, a Federației Ruse, ce își dorește refacerea imperiului de odinioară, a declarat chiar prin gura (ne)președintelui său că, declanșând așa-zisa operațiune militară specială, urmărește obiectivul strategic de a-i denazifica pe cetățenii acestei țări, despre care afirmă sus și tare cum că ar fi ruși și că în ultimele decenii aceștia sunt conduși de un regim naționalist-fascist-extremist, ce urmărește îndepărtarea de Rusia, asocierea cu Uniunea Europeană și aderarea la Blocul Atlanticului de Nord, considerat agresiv, ca în perioada sovietică.

Dar lucrurile nu au mers așa cum a crezut v.v.p. Am văzut că cetățenii ucraineni, care urmau să fie denazificați și transformați automat în ruși, nu au ieșit în calea coloanelor militare rusești cu flori și busuioc, nu au cedat. S-au opus invaziei cu îndârjire și continuă să-și apere independența și libertatea. De ce dovezi mai au nevoie năvălitorii din răsărit că ucrainenii nu sunt ruși și că vor să fie așa cum sunt, adică ei înșiși? Ăsta e motivul pentru care, nereușind să-și realizeze planul pe câmpul de luptă, armata „eliberatoare” are ordin să distrugă tot ce întâlnește în cale: grădinițe, școli, spitale, fabrici, uzine, teatre, lăcașe de cult. Nu mai contează cine și când le-a construit...

Logica de care se conduc „eliberatorii” se încadrează perfect în mentalitatea imperialist-colonială: cine nu este cu noi e împotriva noastră, iar cei care se opun denazificării și nu vor să intre de bunăvoie în „lumea rusă” sunt lichidați fizic și le este distrus habitatul...

Știu că, de-a lungul secolelor, animozitățile, dușmănia, ostilitățile dintre ruși și ucraineni, în unele perioade istorice, au cunoscut și perioade critice, dificile, transformându-se adesea în adevărate războaie crâncene, pe viață și pe moarte. Dintotdeauna, ucrainenii au tins, și vor și acum, să existe, să se dezvolte ca națiune autonomă, să se afirme în concertul european al popoarelor ca stat independent și democratic, axat pe principii și valori occidentale. Pe de altă parte, velicorușii, pretinșii lor frați mai mari, în condițiile în care odată cu destrămarea URSS nu au avut noroc de lideri oraculari, clarvăzători, capabili să elaboreze un proiect de țară civilizată, pe care să o edifice pe vatra fostului imperiu, s-au trezit că sunt trădați, debusolați și frustrați. Îi sperie lipsa de perspectivă istorică reală, mizeria morală și materială în care s-au pomenit din cauza lipsei de orizont și de viziune a clasei politice care s-a perindat la cârma Rusiei de la 1991 încoace.

Din păcate, nu avem cum să-i sprijinim efectiv pe ucraineni, cu care, în unele perioade ale istoriei, am fost adevărați tovarăși de chin și suferință, fiindu-ne deopotrivă interzise elementarele drepturi civice, naționale și personale. Ei sunt acum, pe drept cuvânt, pentru noi și pentru Europa întreagă, bastionul, pavăza libertății, a demnității, apărătorii civilizației creștine, dacă vreți, ținând cont de faptul că armata lui v.v.p. distruge tot ce îi iese în cale, inclusiv biserici, ca să nu mai vorbim de viețile a zeci de mii de oameni, inclusiv ale rușilor mobilizați la luptă în acest nedrept și crud măcel. Ucraina și ucrainenii trebuie să reziste, asta fiind șansa lor istorică pe care nu au dreptul să o rateze”.

Natalia Mateevici, doctor în arheologie, Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei: „Țineți-vă, dragi ucraineni! Toată speranța e în armata ucraineană”

„Am aflat duminică dis-de-dimineață că a fost bombardată Catedrala Schimbarea la Față din Odesa. M-a cuprins ura! Alte emoții nu am avut și nici nu puteam să am, pentru că, vineri, o petrecusem acasă, în Odesa, pe o prietenă de-a mea, care venise pe două zile la Chișinău. Odesa deja era bombardată de trei zile. Prietena mea este șefa bibliotecii Muzeului de Arheologie din Odesa. Acest Muzeu a suferit, laolaltă cu alte două muzee: cel de Literatură și fostul muzeu al Marinei. După cel de-al treilea bombardament, de miercuri spre joi, au crăpat sticlele de la ferestre!

Rezistați, țineți-vă, dragi ucraineni. Toată speranța e în Armata ucraineană! Glorie Ucrainei! Moarte cotropitorilor!”

Silvia Grossu, conferențiar, doctor, USM: „Mă rog zilnic pentru Ucraina”

„Ieri, prima știre a fost despre bombardarea Catedralei. M-a blocat. Centrul Odesei, chiar Catedrala? Bombardată de „cei mai ortodocși” dintre ortodocși? E o tristețe sfâșietoare care s-a permanentizat. În ajun, discutasem la telefon mai pe îndelete cu o colegă de facultate, unica rusoaică din cei 50 de studenți de la cursul nostru de la USM. Nikoli locuiește la Odesa de mai bine de treizeci de ani, dintre care timp de 12 ani a fost redactor prezentator al emisiunilor în limba română de la televiziunea publică regională. Acum am vorbit despre bombardamente, alarme după miezul nopții, despre pericole ce-i pândesc la fiecare pas, despre moartea de la o schijă a vecinului de cartier, care ieșise să mai ia aer – tocmai se așezase pe o bancă în parcul din centrul orașului...

Mă rog zilnic pentru Ucraina. Sper ca acest calvar să fie curmat de Cel de Sus. Ucraina, ține-te! Sperăm să vină pacea cât mai curând”.