Stiri

Iarna cu picioarele goale prin zăpadă, iar vara ascunsă în tufișuri

Viața bate filmul 24.04.2013 11:13 Vizualizări

2719

Iarna cu picioarele goale prin zăpadă, iar vara ascunsă în tufișuri

O femeie frumoasă de 27 de ani care alerga dintr-o parte în alta după cei doi copilași ai săi. Așa am întâlnit-o la Asociația împotriva violenței ”Casa Mărioarei” din Chișinău pe Anișoara unde stă de zece luni.

Copil al nimănui

Ana și sora ei mai mare locuiau în Chișinău împreună cu mama. Tatăl le părăsise pentru altă femeie. Pe când Anișoara avea cinci ani, cele două surori au fost date la casa de copii, iar de atunci nu și-au mai văzut mama.

După ce au crescut și au plecat de la orfelinat, cele două surori și-au ales propriul drum. Anișoara a studiat croitoria la o școală profesională din Chișinău. A absolvit cu brio și timp de un an a lucrat la o fabrică de confecții. În același an l-a cunoscut pe bărbatul care i-a schimbat viața, într-un sat unde mergea des la prietenele sale.

”Nu ne-am luat din dragoste, a fost mai mult din milă. El era dintr-o familie săracă din sat, iar mie mi s-a părut băiat simplu și serios. Aveam 19 ani pe atunci, iar în acel moment îmi doream familie, un soț iubitor și copii. Nu ne-am căsătorit legal, locuiam împreună în casa buneilor lui. Totul era bine și frumos, dar după un an de zile, timp în care am rămas însărcinată, totul se schimbase. Concubinul meu devenea tot mai violent, striga la mine, înjura, nu lucra. Doar eu eram cea care aducea bani în casă”, oftează tânăra.

Adăpostită de vecini

Strigătele și înjurăturile nu se mai terminau în casa celor doi. După ce a născut, situația devenise și mai gravă. Copilul nu se mai oprea din plâns, se îmbolnăvise, iar mama făcea tot posibilul ca întotdeauna să fie o bucată de pâine pe masă.

”Am trăit un coșmar, eram bătută practic în fiecare seară. Încercam să ascund de ochii lumii, nu prea ieșeam din casă”, ne mai spune tânăra mamă.

Deși discutase cu polițistul de sector și autoritățile de la comisariat, bărbatul nu se putea liniști. Achita amenzile, apoi venea acasă și se răzbuna pe femeie.

Anișoara își amintește cum își lua copilașul în brațe și fugea noaptea la vecini pentru a scăpa de bătaie.

”Nu voi uita niciodată cum într-o seară, iarna, venise beat acasă și a început a striga la mine. M-a întrebat ce am făcut și unde am fost toată ziua. Copilul se speriase și a început a plânge. Am avut noroc că-l învelisem bine înainte de culcare și astfel am reușit să fugim afară. Era noaptea, prin zăpadă, cu picioarele goale am alergat la vecina care s-a pierdut cu firea când m-a văzut în acea stare. Am dormit la ea, a doua zi m-am întors iar acasă. Au fost mai multe cazuri de acest gen, chiar și vara uneori mă ascundeam în tufișuri. Concubinul era gelos și îi credea pe prieteni și cumetri, nu pe mine. Iar când consuma alcool, se pierdea cu firea și devenea inconștient”, explică femeia.

Și-a luat copilul și a fugit de acasă

După opt ani de suferință și chin, Anișoara și-a luat inima în dinți și a decis să plece de acasă, în caz contrar simțea că va ceda nervos.

”Am scris o scrisoare la Agenția pentru ocuparea forței de muncă și am cerut să fiu ajutată cu un post de lucru. Astfel, am plecat în Edineț, satul Cupcini. M-am angajat croitoreasă. Din rezervele pe care le aveam am reușit să-mi achit chiria pentru două luni, dar salariul mic m-a făcut să las acel serviciu și să merg la muncă cu ziua pe deal”, spune femeia.

Așa își vedea Anișoara de treburile sale. Muncea și își creștea copilul. Se gândea că, dacă va apărea în viața sa vreun bărbat, va trebui să-i iubească copilul mai mult decât pe ea. Și s-a întâmplat.

”În locuința pe care o închiriasem venise un bărbat care locuise acolo cu ceva timp în urmă. Eu nu i-am atras atenția, aveam problemele mele. El însă petrecea mult timp cu băiețelul meu. Îl aștepta de la școală, mergea cu el la joacă. Îmi plăcea mult acest lucru. Devenisem prieteni, ne ajutam. Eu, la rândul meu, spălam, călcam și făceam mâncare pentru toți. În același timp, prietenul îmi oferea bani pentru utilități. Din acest considerent nu mai lucram cu ziua pe deal, dar eram în preajma copilului. Îmi găsisem și un post de muncă, aveam grijă de un copil. Devenisem foarte liniștită, mi se părea că totul este bine și frumos”, povestește tânăra.

Însărcinată cu al doilea copil, din nou violență în familie

După jumătate de an împreună cu al doilea concubin, Anișoara a rămas din nou însărcinată. Dacă de la început i se părea că are familia perfectă, acum femeia observă că ceva nu merge. Începuse aceeași poveste ca și în primul concubinaj.

”Al doilea concubin a început a face abuz de alcool. Venea târziu acasă și făcea scandaluri. Am descoperit că, de fapt, el mai avea o femeie. Am discutat serios cu el, îmi tot argumenta că mă iubește doar pe mine și că cea de-a doua este doar o admiratoare de a sa. Situația însă devenea tot mai gravă. Certurile nu se mai sfârșeau, el continua să petreacă timpul în compania prietenilor și a alcoolului. L-am rugat să aleagă - ori băutura, ori eu. Desigur că am fost pe al doilea loc, fapt ce m-a motivat din nou să plec în lumea mare. Disperată, cu un copil mic de mână și cu al doilea în burtă, am cerut un sfat de la primar, care m-a îndrumat spre Casa Mărioarei”, mărturisește Anișoara.

De când se află la centru, tânăra mamă și-a adunat toate puterile ca să-i poată crește pe cei doi copii. Aici a născut o fetiță, copilul celui de-al doilea concubin.

Disperată, la poarta centrului ”Casa Mărioarei„

Singură în noapte, plângând, Anișoara a mers direct la poarta Asociației ”Casa Mărioarei”. Era însărcinată în luna a cincea. Nu era la nicio evidență, iar conform regulamentului, centrul nu primește femei însărcinate. Excepție se face doar pentru femeile care au copii de la trei ani în sus.

” Am primit-o și i-am acordat un adăpost. Am început să lucrăm cu ea, deoarece era foarte deprimată și stresată. Datorită discuțiilor cu psihologul, a reușit să reacționeze altfel. După ce a născut fetița, echipa centrului a primit-o ca într-o familie mare. I-a fost acordat tot suportul necesar, inclusiv alimentar. Băiatul stătea la bunei și era deseori maltratat de tată, iar noi am insistat să-l aducem și pe el în centru. De cele mai multe ori utilizăm resursele personale pentru a menține existența acestui centru. Anișoara este un caz mai special, vrem să o punem bine pe picioare și apoi să poată pleca la căsuța ei”, ne spune Victoria Cernat, coordonatorul centrului.

Sora o susține, iar mama este decedată

Primul concubin vine și îi vizitează, iar cel de-al doilea nici nu vrea să audă de ei.

Timp de mai mulți ani, Anișoara a încercat să-și găsească familia. Deși nu i-au fost prezentate acte, i s-a spus că mama ei a decedat.

” Am încercat să-mi găsesc familia. Mi s-a spus că mama este moartă, dar actele de deces nu au fost găsite. Mi-am găsit sora care este cu 11 ani mai mare decât mine. Sora mă ajută foarte mult cu sfaturi, un cuvânt bun și chiar s-a bucurat mult că ne-am regăsit. Toate greutățile prin care am trecut cred că nu au fost în zadar. Sora m-a îndemnat, m-a încurajat. Am solicitat un mic ajutor din partea statului pentru a reuși să-mi cumpăr o căsuță în sătucul unde locuiește ea. Foarte mult m-a ajutat psihologul de aici. Mi-a insuflat mult curaj și forță. La vară sper să-mi pot cumpăra căsuța visată”, speră Anișoara.

Vrea o căsuță la țară

Foarte important pentru o femeie este să-și capete încrederea în sine, să se gândească la ea și la viitorul copiilor ei, spune Anișoara. Ea crede că femeile care se află în situații delicate trebuie că fie sincere, să ceară ajutor.

”Trebuie să bați și ți se va deschide, eu m-am convins de acest lucru. În ziua de astăzi nu trebuie să rabzi violența. Trebuie să trăiești viața cu un rost. Dacă rabzi, la bine nu ajungi. Trebuie să ai încredere în tine și în forțele proprii”, îndeamnă femeia.

Tânăra mamă spune că nu s-ar întoarce niciodată la foștii concubini și că nu mai are nevoie de vreun bărbat în viața ei.

”După ce am văzut că mă pot descurca și singură, nu mai vreau să dau înapoi. Nu mai vreau niciun bărbat alături. După ce ascult tot felul de povești de viață asemănătoare cu a mea, mi se pare că nu voi mai găsi un bărbat cumsecade. Un bărbat care a înjosit o femeie, nu se va schimba niciodată. Acum lupt pentru a le oferi copiilor ceea ce nu am avut eu. Lupt și muncesc pentru ca în timpul apropiat să mă trezesc în casa mea, alături de copilașii mei și cu surioara vecină”, ne-a spus Anișoara în timp ce își strângea la piept cei doi copilași.

Notă: ”Casa Mărioarei” este un adăpost de urgență, asistență psihologică, socială, juridică, medicală și informativă pentru femeile supuse violenței în familie. Astăzi, la ”Casa Mărioarei” sunt adăpostite șapte femei cu astfel de nevoi speciale, inclusiv 14 copii minori.

Daniela Hadei

Autor: