Stiri

„Gura de aer” din Târgu Mureș

Social 07.09.2013 13:40 Vizualizări

1808

Alina Nelega

Dramaturgie // Un grup de tineri din Chișinău, dornici să scrie piese de teatru, a participat la un atelier de scriere dramatică, ținut de dramaturgul Alina Nelega, directorul artistic al Teatrului Național din Târgu Mureș

În cadrul primei ediţii a Festivalului Internaţional de Dramaturgie Contemporană „Verbarium”, dramaturgul şi prozatoarea română Alina Nelega a condus un Atelier de dramaturgie pentru tinerii interesaţi de acest gen de artă. Participanții la atelier au avut posibilitatea să lucreze intensiv cu autorul dramatic Alina Nelega și să scrie texte în doar trei zile. În opinia dumneaei, „a conduce un workshop dramatic, e ca şi cum ai antrena o echipă de fotbal”. Astăzi, 30 august, vor fi lecturate public şi puse în discuţie piesele scrise în cadrul atelierului.

Dnă Nelega, ce v-a motivat să acceptaţi invitaţia de a ţine un atelier de dramaturgie la Chişinău?

În primul rând, e vorba de un interes uman şi m-a impresionat extrem de mult dorinţa tinerilor de la Centrul de Dramaturgie Contemporană de a face ceva, de a schimba lucrurile, de a arăta şi alte aspecte ale teatrului cu care lumea nu s-a familiarizat. Nu spun că „nu este obişnuită”, pentru că se întâmplă lucruri frumoase în Chişinău şi pe o parte dintre ele le ştiu. Nu este prima dată când vin în acest oraş şi, de obicei, vin cu bucurie. De asemenea, am avut studenţi din Chişinău. Cunosc lumea de teatru din Chişinău şi când am întrebat de acest festival mi s-a spus: „Du-te, dacă poţi. Pentru aceşti oameni, orice se întâmplă, e ca o gură de aer”. Atunci, m-am gândit că, dacă pot să fac lucrul acesta şi să-i ajut câtuşi de puţin, vin cu bucurie.

„Ca o gură de aer”, se avea în vedere că tinerii dramaturgi de aici sunt izolaţi de procesul teatral care se întâmplă în România, în Europa?

N-am interpretat chiar atât de complex afirmaţia respectivă, ci m-am gândit cât e de bine să schimbi perspectiva. Pentru un artist, şi scriitorii sunt ei înşişi artişti, e bine să iasă din închistare, e bine să iasă din împietrire şi să schimbe perspectiva. Aceste ateliere de scriere dramatică cred că au acest scop. Ele sunt, de fapt, gândite ca un proces de antrenament. Sigur că e o durată foarte scurtă. E mai mult un demo. Eu am un curs, un masterat de doi ani de scriere dramatică la Universitatea de Artă din Târgu Mureş. Un masterat care a dat rezultate pe termen lung şi care a produs mulţi dramaturgi cunoscuţi. Una din fostele mele studente, Olga Macrinici, care este din Chişinău, va avea la sfârşitul festivalului un spectacol-lectură care este de fapt lucrarea ei de masterat şi care se numeşte „Moldovashop. Avem di tăti!”.

Aţi făcut pe vremuri cronică de teatru...

Am făcut cronică de teatru, ca orice om care scrie şi care are o opinie. De fapt, asta este meseria mea, să scriu şi să am o opinie. Critică de teatru nu mai fac de mult, pentru că ar fi nedeontologic. În momentul în care am început să mă implic practic în acţiunile scenice, ca regizoare şi ca scriitoare, am încetat să mai emit opinii publice despre activitatea colegilor mei.

Cum apreciaţi ceea ce se montează la moment la Chişinău?

Nu sunt extrem de informată. Eu sunt mai familiară cu teatrul mai îndrăzneţ, cu teatrul mai riscant, cu Teatru-Spălătorie, de exemplu, cu ceea ce face Mihai Fusu, cu strădaniile, uneori reuşite, alteori mai puţin reuşite, ale lui Dumitru Crudu. Oamenii aceştia chiar vor să schimbe ceva şi nu vor să meargă pe căi bătătorite.

Aţi renunţat la jurnalism, după mai mulţi ani de profesare, pentru a face teatru. Ce v-a determinat să faceţi această schimbare de traseu?

De fapt, am scris de când mă ştiu, şi pe când eram jurnalistă scriam. Am participat la câteva ateliere de dramaturgie cu Teatrul „Bush” din Londra, la începutul anilor ’90, după care m-am gândit că e mai potrivit pentru mine să aleg scena. Radioul este în continuare o dragoste de a mea. Scriu şi regizez spectacole radiofonice. Nu m-am despărţit în întregime de această meserie.

Aţi fost redactor-şef la revista „UltimaT-alternative”. De ce este nevoie de alternative în cultura teatrală şi care ar fi acestea?

Păi din aceleaşi motive din care e nevoie ca un parlament să nu fie monocolor şi din acelaşi motiv din care, într-o ţară, trebuie să existe diversitate de opinie. Ca să ne mai confruntăm din când în când şi cu alte lucruri şi să ne mai echilibrăm. Fiindcă altfel, intrăm în entropie. Ajungem să murim şi să privim spre propriul nostru obelisc. La fel şi în teatru. Trebuie să fii atent şi la ce face celălalt. Oamenii, artiştii în special, învaţă foarte mult unii de la ceilalţi. De ce să ne plictisim noi de noi făcând acelaşi şi acelaşi lucru? Diversitatea este frumoasă.

Aţi creat şi o fundaţie: „DramaFest”... Mai activează?

Nu mai funcţionează şi din punctul ăsta de vedere am urmat un traseu al unei normalităţi rar de găsit în România, cu atât mai mult în Moldova. Am înfiinţat această fundaţie pentru că aveam nişte proiecte în care credeam, nişte proiecte independente, exact ca şi aceşti oameni aici (cu referire la organizatorii festivalului – n.r.). Fundaţia a folosit multă vreme, a dezvoltat nişte proiecte, dar acum cred că am ajuns într-o poziţie în care nu mai am nevoie de această structură şi aş putea să fac ceva din interiorul unei structuri publice, pentru ca ea să fie mai caldă şi mai prietenoasă cu tinerii şi cu oamenii talentaţi şi, desigur, mai deschisă spre ei. În calitatea mea de director artistic al unui teatru naţional (Teatrul Naţional din Târgu Mureş – n.r.), cred că pot şi doresc să deschid acest teatru tinerilor, ceea ce am şi început să fac.

Vă mulțumim!

Interviu realizat de Aurelia Borzin

Autor:

Prietenii tăi merită să știe ASTA!