Gheorghe Budeanu: Scrisoare deschisă pentru frații mei, jurnaliștii

În acest an, care pare să fie deosebit pentru soarta noastră, s-a întâmplat ca tocmai în zi cu festivități pascale să avem și o sărbătoare pe care noi, jurnaliștii, n-am reușit s-o acredităm în societate – Ziua Mondială a Libertății Presei. În 1993, Adunarea Generală a ONU o declara pentru ziua de trei mai.

Anume cu această ocazie insist frumos să vă adresez sincere felicitări, frații mei de verbe și adverbe, frați de nopți nedormite și de zile fugărite, frați de pâine amară, dar și de dragoste de țară...

Totuși, îmi asum îndrăzneala să spun azi unele lucruri care m-au făcut cardiac încă din anii de mișcare națională. De pe atunci prin frățietatea noastră ziaristică au început să bată vânturi politice bolnave, care pe mulți i-au făcut să uite de etica profesională și să-și terfelească, fără scrupule, demnitatea lor de ziarist. Pe parcursul activității mele, deseori am abordat acest subiect, dând chiar și nume concrete de colegi înhămați la locomotiva propagandistică a unor forțe antinaționale. Mai speram că ne vom uni în fapte bune pentru a face ca presa din Republica Moldova să fie mai liberă, să spună adevărul și să promoveze anume ceea ce își dorește majoritatea populației acestei țări. Din păcate, după 30 de ani de independență, am ajuns din rău în mai rău. Mulți regretăm actuala stare a presei moldovenești. Asta se întâmplă pentru că alți colegi de-ai noștri continuă să joace rolul de Juju, cățel tărcat, ca în fabula „Doi câini” a lui Donici. Jurnaliști de forță din timpuri sovietice și de cotitură, dacă ar vedea ce fac azi unii saltimbanci mediatici, s-ar ridica din mormânt, ca să le dea acestora peste gură pentru a salva imaginea presei moldovenești.

La sfârșitul secolului trecut, o bună parte dintre colegii din generația mea ne-am bucurat să inițiem presa liberă pentru o societate care s-a vrut democrată. Au fost timpuri grele în care ne telefonam pe la miez de noapte ca să ne anunțăm unii pe alții că am ajuns acasă nevătămați, timpuri în care am apărat libertatea presei: ziua în stradă, noaptea - în corturi. Dintre acei luptători, unii continuă și azi să apere demnitatea profesiei de ziarist. De-am fi manifestat toți același crez, societatea noastră nu se mai afla azi într-o mocirla politică, economică și spirituală atât de gravă, nu aveam în capul statului politicieni ca Dodon, Țârdea sau Tauber…

Aceștia au apărut la rampă și tulbură mințile oamenilor tot cu ajutorul unor jurnaliști etichetați deja ca slugarnici, jurnaliști care își motivează slugărnicia cu sărăcia, dar oare să nu știe ei că „fie pâinea cât de rea”, tot mai bine-n breasla ta. În breasla ziariștilor corecți, nu în a trădătorilor de profesie și vânzătorilor de neam. Degrabă, în apropiata campanie electorală, numărul acestora va crește. Îi cunoașteți. Ei apar mai ales la televiziunile lui Dodon, Plahotniuc și Șor. Atacă, îndrugă verzi și uscate, căci așa li se șoptește pe la spate. Vă amintiți cum acest soi de „confrați de condei” au năucit societatea în 2016 cu manipulări mediatice și știri false de mare impact, precum a fost cea cu sirieni aduși în Moldova de către candidatul la prezidențiale Maia Sandu? Ei au lucrat atunci vârtos pentru a ne alege cu un președinte de țară care ne-a făcut de râs în întreaga lume. Regret să o spun, dar într-o societate coruptă avem și ziariști corupți…

Frații mei – și buni, și răi – mi-aș dori mult ca, în contextul politic din anul curent, să nu se mai întâmple lucruri care ne compromit profesia. Vă îndemn să nu acceptați rolul de killeri mediatici atunci când aveți în față adevărul. Nu fiți coada toporului cu care dușmanii continuă să lovească în interesele acestui popor. Nu uitați că chiar și idolul neprietenilor noștri, Vladimir Lenin, spunea că „arma presei, în mâinile dușmanului, nu este mai puțin periculoasă decât bombele și mitralierele”. În meseria noastră contează, în primul rând, principiul moralității și „caracterul tare”, vorba lui Eminescu.

Vă doresc, deci, să dați dovadă de caractere, nu de lichelism basarabean. Cred că o să-mi înțelegeți corect îndemnul zilei de azi, căci vom avea un an greu, iar libertatea presei continuă să fie țintuită pe cruce. De noi depinde dacă societatea se va bucura și de învierea ei, ca, parafrazând un vers de Nicolae Dabija, lumea să ne spună cu respect: „Ne este dor de dumneavoastră ca unui zid de o fereastră”.

Hristos a înviat! Felicitări, încă o dată, fraților, cu ocazia zilei noastre profesionale.

Text semnat de jurnalistul Gheorghe Budeanu