FOTO de ARHIVĂ // Evenimentele care au precedat pașii istorici de pe 31 august 1989 și 27 august 1991 de la Chișinău: „Aderarea Republicii Moldova la UE se înscrie în procesul început în 1989 - 1991”

Expoziția „27 august 1991, Adoptarea Declaraţiei de Independenţă – eveniment fondator al Republicii Moldova”, semnată de Agenția Națională a Arhivelor (ANA):

În urmă cu 33 de ani, pe 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență, act ce sintetiza o bună parte a cerințelor Mișcării de emancipare națională și socială care a luat avânt din 1988.

Proclamarea Independenței a însemnat desprinderea Republicii Moldova de Uniunea Sovietică, imperiul în care fusese încorporată cu cinci decenii mai devreme, ca urmare a ocupației militare sovietice.

Pe 27 august 1991, începea tranziția de jure pe făgașul afirmării internaționale de sine stătătoare, al edificării și consolidării instituțiilor statului suveran şi democratic Republica Moldova.


GLASUL, primul ziar în limba română publicat în Letonia, la miting în masă organizat de mișcarea de eliberare națională la Teatrul Verde, 19 martie, 1989. Autor: M. Potârniche

Acest eveniment crucial a fost precedat de mobilizarea societății civile și a protestelor organizate de Cenaclul literar-artistic „Alexei Mateevici”, Frontul Popular din Moldova, precum și de alte organizații ale Mișcării Renașterii Naționale în anii 1988-1989 care au culminat cu Marea Adunare Națională din 27 august 1989 și adoptarea legislației lingvistice, decretarea limbii române (zise încă „moldovenești”) drept limbă de stat, cu recunoaşterea identităţii lingvistice moldo-române, utilizarea limbii române în toate sferele vieţii sociale şi revenirea la alfabetul latin, pe 31 august 1989.

Oficializarea limbii române a repus în drepturi politice și naționale majoritatea populației, vorbitoare de limbă română, discriminată anterior în favoarea limbii ruse, mai ales în spațiul urban și, prin urmare, a purtat un caracter democratic și reparatoriu din punct de vedere istoric.


Ion Druță și Ion Hadârcă la tribuna Marii Adunări Naționale, 27 august 1989. Autor: M. Potârniche

În altă ordine de idei, Declarația de Independență din 27 august 1991 a fost posibilă și grație proceselor de democratizare a vieții politice, un jalon important în acest sens fiind marcat de organizarea primelor alegeri parțial libere pentru Congresul Deputaţilor Poporului din URSS, din februarie-martie 1989, cât şi a celor pentru Sovietul Suprem al RSS Moldovenești din februarie-martie 1990 (FOTO 9-10, autor E. Roșcovan), în care reprezentanți ai mișcării naționale au câștigat în fața elementelor conservatoare și șovine, pro-imperiale, în ciuda piedicilor ridicate de oficialități.

Prin adoptarea legilor cu privire la Drapelul de Stat (27 aprilie 1990) şi Stema de Stat (3 noiembrie 1990), Sovietul Suprem al RSSM/Parlamentul Republicii Moldova a venit în întâmpinarea revendicărilor rostite cu tărie în timpul acţiunilor populare (mitinguri, demonstraţii, dezbateri în cadrul unor emisiuni radio şi televizate, în ziare şi reviste ş. a.) pentru revenirea la simbolurile de stat naţionale, românești.

Actul de independență a Republicii Moldova din 27 august 1991 a fost precedat și, în același timp, anticipat, de Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, adoptată prin Hotărârea Parlamentului RSS Moldova din 23 iunie 1990, prin care se instituia cetăţenia republicii, era stipulată supremaţia legilor republicane faţă de cele unionale, se instituia calitatea RSS Moldova de subiect al relaţiilor internaţionale şi dreptul moldovenilor de a decide, pornind de la propriile viziuni şi interese naţionale, în privinţa utilizării resurselor naturale şi a patrimoniului material de pe teritoriul republicii.

Conducerea Moldovei, susţinută de majoritatea populaţiei, a boicotat referendumul unional în chestiunea semnării unui nou Tratat Unional, la 17 martie 1991. Aceasta a fost una dintre campaniile de proporţii, cu efecte profunde pentru schimbările politico-sociale ulterioare.

În zilele de 19–22 august 1991, partea cea mai conştientă a societăţii moldoveneşti s-a mobilizat exemplar în apărarea democraţiei, atunci când forţe şovine şi conservatoare din centrul imperiului l-au îndepărtat pe Mihail Gorbaciov de la putere, au instituit starea de urgenţă, în încercarea zadarnică de a uzurpa puterea în stat.

Moldovenii i-au sprijinit pe liderii lor politici şi culturali în condamnarea tentativei puciste, optând pentru restabilirea legalităţii (FOTO 18, ANA 1/311969).

La 27 august, Parlamentul a luat hotărârea istorică de a declara independența Republicii Moldova de Uniunea Sovietică prin votul a 278 de deputați din totalul de 371 (FOTO 19-33).

Instantaneu realizat în timp ce Preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur ţine un discurs de la tribuna Marii Adunări Naţionale, convocate la 27 august 1991. Autor: G. Vasilachi

Cu toate că, în perioada imediat următoare proclamării independenţei, tânărul stat a fost nevoit să facă faţă unui conflict politico-militar sângeros şi costisitor, întâi deschis, apoi îngheţat, sprijinit şi alimentat de forțe pro-imperiale, conservatoare din Federaţia Rusă, precum și de elitele politice și economice din stânga Nistrului, dar şi unui proces galopant de pauperizare, Republica Moldova nu a abandonat cursul politic iniţiat în 1989-1991, valorile culturale, identitare și memoria istorică care constituie fundamentul Declaraţiei de Independenţă.

Nu este întâmplător, de aceea că Republica Moldova a devenit stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană anume pe 23 iunie 2023, dată care coincide cu Declarația de suveranitate proclamată de parlamentul de la Chișinău în 1990, declarație care a precedat, dar și anticipat, actul de independență din 1991.

Prin urmare, aderarea Republicii Moldova la UE se înscrie în procesul început în 1989 - 1991 și are menirea să consolideze independența tânărului stat într-o nouă arhitectură geopolitică, europeană și euroatlantică, împreună și alături de România.

Sursa textului și a pozelor este arhiva.gov.md