FOTO // Alexandru Epureanu, UNICUL fotbalist moldovean cu 100 de SELECȚII la prima reprezentativă a R. Moldova

Căpitanul echipei naționale de fotbal a R. Moldova, Alexandru Epureanu, a devenit primul fotbalist moldovean, care a ajuns la cota de 100 de meciuri jucate pentru prima reprezentativă.

În meciul de ieri contra Israelului, Epureanu a bifat „centenarul” în tricoul echipei naționale.

Din păcate pentru el, dar și pentru suporterii „tricolorilor”, naționala noastră a pierdut cu 1-4, bifând al 19-a meci fără victorie.

Alexandru Epureanu a debutat la Națională pe 6 septembrie 2006, când a fost convocat de selecționerul Anatol Teslev pentru meciul cu Norvegia din preliminariile Campionatului European 2008. A jucat titular tot meciul, iar Moldova a cedat la Oslo cu 0-2.

Pe 24 martie 2007 a marcat primul gol la selecționata Moldovei, înscriind în poarta naționalei Maltei. Epureanu a egalat la 1 în minutul 82.

La 6 iunie 2009, la Tbilisi, în amicalul cu Georgia, a purtat pentru prima dată banderola de căpitan a selecționatei noastre.

Deține recordul și la capitolul Trofee pentru cel mai bun fotbalist moldovean al anului, fiind desemnat numărul 1 în ancheta Federației Moldovenești de Fotbal în anii 2007, 2009, 2010,2012 și 2018.

La 30 septembrie 2019, Epureanu și-a anuţat retragerea de la echipa Națională, dar a revenit ulterior asupra deciziei la insistențele Federației.

În cele 100 de meciuri pentru Națională, Alexandru Epureanu a marcat 8 goluri!

Alexandru Epureanu s-a născut pe 27 septembrie 1986, la Cantemir. El este fratele mai mic al lui Sergiu Epureanu, un alt fotbalist moldovean recunoscut.

A început să joace fotbal sub îndrumarea tatălui său. La vârsta de 12 ani a fost adus de fratele mai mare și înmatriculat la Școala Tânărului Fotbalist a clubului Zimbru din Chișinău, unde a evoluat la juniori, avându-l ca antrenor pe Nicolae Esin.

Evoluând pe post de atacant, este trecut pe listele echipei a doua a Zimbrului în sezonul 2002/03 şi debutează pe 24 august 2002 într-un meci cu FC Victoria, când l-a înlocuit pe Anatol Stăvilă, partidă câștigată cu scorul de 7-2. În primul meci din returul sezonului, cu Trachia Taraclia, înscrie primul gol pentru clubul chişinăuean (în divizia secundă). La 18 aprilie 2003 a marcat prima dublă, în poarta rivalilor de la Sheriff-II Tiraspol, scor 3-0.

Evoluţiile sale bune au atras atenţia antrenorilor de la echipele de juniori și tineret ale RepubliciiMoldova. Tehnicianul Petru Efros îl invită la naţionala U17. A intrat prima dată pe teren la un meci amical între selecționata U17 a Moldovei şi echipa similară a clubului Buiucani, la 31 ianuarie 2002. Avea 15 ani şi 4 luni. Peste câteva zile avea să fie titular într-un meci amical cu selecţionata Ucrainei, pierdut de moldoveni cu 1-2. La 7 martie 2002 a jucat primul meci în preliminariile campionatelor europene la aceeași categorie de vârstă, în Armenia, unde Moldova a învins Malta cu 2-0 şi Armenia cu 2-1. După acele victorii Moldova s-a calificat la turneul final al Campionatului European Under 17. A fost singura dată în istoria fotbalului nostru când o Națională a Moldovei a participat la un turneu final european. Sandu Epureanu a făcut parte din acea echipă.

În preliminariile Campionatului European U17, în 3 meciuri, Alexandru a reuşit să marcheze 4 goluri: unul în poarta Greciei şi trei în poarta selecţionatei din Liechtenstein.

Este invitat la selecţionata U19, debutând la 16 ani și o lună la turneul preliminar al CE U19, care s-a desfășurat în Anglia. În primul meci, la 3 noiembrie 2002, Alexandru a intrat pe teren în minutul 59, înlocuindu-l pe Igor Țîgîrlaș, în partida pierdută cu selecționata similară a României, scor 2-6.

Mai reușită a fost evoluția în 2003, tot la U19, la turneul preliminar organizat la Chișinău. La 17 octombrie a fost tiular în meciul cu Israel, scor 1-1. Peste două zile, Epureanu şi compania au scos o remiză, 0-0, cu tinerii naionalei Olandei. Calificarea a fost pierdută după înfrângerea cu Islanda, 2-3, în care Alexandru a marcat golul al doilea, restabilind egalitatea pe tabela de marcaj, după ce islandezii au condus cu 2-0 din minutul 13.

După numărul de prezențe la naționala U17, Alexandru ocupă locul doi, cu 8 meciuri jucate și cu 615 minute pe teren. Cu 4 reușite în preliminariile acestei categorii de vârstă, împarte locurile 2-3 cu Iurie Bondarciuc în topul marcatorilor moldoveni în PCE U19.

În primăvara lui 2003, antrenorul Alexandru Guzun îl convoacă la naționala de tineret. La 5 martie, după pauza jocului cu Israel, intră pe teren în locul lui Alexandru Gațcan. Avea doar 16 ani și jumătate. Nu jucase nici un meci în Divizia Națională! Debutul a fost destul de reușit, amicalul de la Tel Aviv încheindu-se cu rezultatul de 0-0. Din 2004 până în 2006 este convocat simultan la trei naționale: U19, U21 și selecționata de seniori. La selecționata sub 19 ani este lider în clasamentul fotbaliștilor moldoveni cu cele mai multe prezențe în PCE – 12, participând la 4 turnee preliminare. După numărul de goluri marcate în PCE U19, împarte locurile 2-3 cu fratele său mai mare Sergiu, ambii cu câte 3 goluri la activ.

Apare în primele meciuri din Divizia Naţională în primăvara lui 2003, la Zimbru. La 23 martie a intrat pe teren titular, fiind înlocuit cu 15 minute înainte de final, la meciul cu Politehnica Chișinău.

După cele 29 de prezenţe la Zimbru este transferat la Sheriff Tiraspol, unde a jucat aproape trei ani. Tot la Tiraspol i-a fost schimbată și poziția în teren: din atacant în apărător central. A debutat la Sheriff la 22 august 2004, în meciul cu FC Tiraspol. În următorul meci de campionat, cu Unisport, își aduce aportul la victoria echipei sale, deschizând scorul în victoria cu 6-1.

De la Tiraspol a fost transferat la FC Moscova, suma transferului fiind de un milion de euro. În prima etapă a sezonului 2007 din Rusia, la Vladivostok, Epureanu a întrat pe teren în minutul 89, înlocuindu-l pe argentineanul Hector Brakamonte. În 2008 a marcat și primul gol pentru moscoviți. La 19 aprilie, în minutul 50 a trimis balonul în poarta fotbaliștilor de la Dinamo, 1-1.

Trei ani a îmbrăcat tricoul formației moscovite, care este atinsă de criza financiară și clubul dispare, dar Epureanu rămâne în capitala Rusiei, fiind achiziționat de un alt club din Moscova - Dinamo. La 14 martie 2010, intră pentru prima dată pe teren în tricoul dinamoviștilor într-un meci oficial, în meciul cu Spartak, câștigat de echipa sa cu 1-0. De facto, Epureanu a debutat la Dinamo în cantonamentul din Turcia, când la 17 ianuarie, a jucat în amicalul cu Luch-Energhia Vladivostok, 1-1, unde a fost titular, fiind schimbat cu Fernandes la pauza jocului. Pe 24 aprilie a reușit să se evidențieze în meciul cu Saturm Ramenskoye, când a marcat golul victoriei, 1-0. A doua reușită a moldoveanului la Dinamo a fost înregistrată spre finele sezonului. A avut de suferit portarul lui Rubin, în minutul 24, scor 2-2.

După cum scria site-ul formaţiei Dinamo Moscova în acea perioadă, achiziţia lui Epureanu este una din cele mai reuşite ale dinamoviştilor. ”El este puternic în jocul aerian şi la alegerea poziţiei pe teren”.

Contractul cu Dinamo avea să-i expire în 2013, dar în 2012 este împrumutat la formația Krylia Sovetov Samara, ca în primăvara lui 2013, noul antrenor al alb-albaștrilor, românul Dan Petrescu să-l readucă la Dinamo. În același an se transferă la Anji Mahachikala, cu care a jucat în Europa League contra lui Sheriff Tiraspol, marcând și golul care a calificat-o pe Anji în primăvara europeană, iar Sheriff a fost nevoită să părăsească competiția.

În vara anului 2014 se transferă la formația turcă Istanbul Bașakșehir. În anul de debut a intrat pe teren în 32 de meciuri, înscriind de 4 ori, dar și primind 5 cartonașe galbene în 2826 de minute cât s-a aflat pe teren. A debutat pentru formația din Tucia la 30 august 2014 în meciul de campionat cu formația Kasimpasa, 1-1. La 30 mai 2019 a fost desemnat cel mai bun apărător din prima divizie a Turciei. Cu echipa turcă a câștigat de două ori ”medaliile de argint” (2016-2017 și 2018-2019), iar în sezonul 2017-2018, a terminat pe locul trei al ”podiumului”. În 2020 a devenit campion al Turciei cu Bașakșehir, prima echipă care a reușit să ia titlul în țara semilunei în detrimentul celor 4 forțe ale fotbalului turcesc: Fenerbahce, Beșiktaș, Trabzonspor și Galatasaray.

Sursa: FMF.md