Stiri

Editorial // August, într-o curbă a morții

Editorial 14.08.2013 17:09 Vizualizări

1816

Editorial // August, într-o curbă a morții

Antidot

În R. Moldova, anul 2013, luna august nu își îndreptățește titulatura de „sezon mort”. Mai curând l-am putea numi „sezon al morții” - în special, în această săptămână, de departe cea mai fierbinte din vara curentă, în care arșița nu doar încinge asfaltul, ci mistuie și suflete. Parcă am fi intrat într-o curbă a morții - și fizice, și spirituale.

Oare nu despre moartea spirituală ne atenționează crima de la Molești, Hâncești? Șapte bastarzi violează o femeie însărcinată, apoi încearcă să-i dea foc, pentru a șterge urmele infracțiunii... Înfricoșată de o posibilă răzbunare - pentru că în satele noastre, printr-o „tradiție” vicioasă care se trage din preistorie, victimele batjocurii sexuale sunt mai mereu condamnate de gura lumii cu pretenții de societate („dacă s-a întâmplat, înseamnă că asta a căutat...”) -, femeia tace preț de câteva zile. Iar atunci când înțelege că răzbunarea este inevitabilă și decide să vorbească, fiarele (aici, cu titlu de bestie; om extrem de rău, de crud, de violent) sunt reținute și… eliberate de către judecătorul de instrucție, ca să fie cercetate în arest la domiciliu.

Aceleași simptome de moarte spirituală a unei comunități, dar și a orânduirii unui stat, le regăsim în povestea tânărului cu retard mintal dintr-un sat din Ocnița, violat și bătut de trei consăteni. Acolo, organele de drept au fost și mai ingenioase și au conchis că violul nici nu a existat, drept care fiarele s-au cărat, nestingherite, în Rusia. Are rost să mai punem pe același cântar felul în care s-a reacționat în aceste cazuri în raport cu, bunăoară, acțiunile întreprinse rapid, ca în filmele americane cu criminali în serie, față de tânărul care i-a spart nasul procurorului Iurie Garaba?

Între moartea spirituală și cea fizică, așa precum ne-am obișnuit să credem despre dragoste și ură, e doar un pas. Au fost uciși spiritual, cu mult înainte de dispariția lor fizică, și cei opt tineri din Floreni decedați noaptea trecută în cel mai cumplit accident rutier al ultimilor ani din R. Moldova. Zic că e cel mai cumplit pentru că, mai mare chiar decât durerea sfâșietoare ce a pogorât peste casele a zeci de oameni începând cu noaptea de 14 august, este sentimentul că acest accident putea fi evitat. Iar de ucis… au făcut-o cei care de-a lungul anilor, direct sau indirect, la toți sau doar unuia din cei morți, le-a turnat în pahare și nu le-a spus că volanul nu acceptă alcoolul. Mai ales când e „ajutat” de teribilismul tineresc și de iresponsabilitate…

„Dacă…, dacă…, dacă.…”. Putem doar să presupunem de câte ori, astăzi, acest cuvânt a fost strigat sau șoptit, gemut sau invocat în rugă în R. Moldova. Dar vom trage oare învățăminte din cele întâmplate ori vom rămâne la conotația lui retorică, asemenea întrebărilor despre dreptatea de la fundul mării ori lumea ce a degradat?

Eu una nu prea cred. Pentru că ne umflăm în pene și ne revoltăm când suntem prezentați, în diverse studii, ca țară băutoare și, totodată, nu există petrecere la care un el sau o ea să nu povestească despre cât de iscusit (el făcând referire la nănașul cumătrului care este mare mahăr în poliție, ea mimând inocența) a reușit, fiind băut/băută la volan, să scape de „prostul de polițist”. Căci „nu te urca beat la volan” o fi un slogan pentru fraierii de europeni, nu și pentru bravii moldoveni.

De fiecare dată când aud aceste istorisiri, mă gândesc că, poate, degeaba ne zbatem și că moldovenii nu merită nici drepturi, nici libertate, nici drumuri bune. Doar un bici, care să le arate locul. Pentru că drepturile, în percepția lor, înseamnă libertatea de a nu mai ține cont de celălalt, iar drumul bun… libertatea de a goni și a muri.

Șoseaua Muncești e un drum bun. Astăzi, parcă îmi pare rău că a fost reparat…

Durerea se revărsă peste toate marginile lumii… Condoleanțe tuturor.

Autor: Sorina Ștefârță

Prietenii tăi merită să știe ASTA!