DOSAR SPECIAL: Iubiri celebre de altădată. MIHAI EMINESCU ȘI VERONICA MICLE

MIHAI EMINESCU ȘI VERONICA MICLE au trăit o poveste de iubire tumultuoasă, încheiată prin moartea amândurora, la distanță de doar câteva săptămâni unul de celălalt. Neîmplinirea a însoțit întreaga poveste de dragoste dintre MIHAI EMINESCU ȘI VERONICA MICLE.

Aveau aceeași vârstă. El, deja recunoscut drept cel mai strălucit poet pe care-l dăduse neamul românesc. Ea, captivă într-o căsnicie de nevoie, cu un bărbat ilustru, dar cu 30 de ani mai în vârstă. El, mereu tulburat și instabil în mintea și în sufletul lui. Ea, cu adolescența furată de căsătoria foarte timpurie, la numai 14 ani, mamă de la vârsta de 16 ani și cu aspirații literare lipsite de suportul vreunei autentice valori.

După spusele lui Barbu Delavrancea, poezia ei este o palidă imitație a liricii lui Eminescu, iar autoarea, „un poet mic, neînsemnat, fără temperament, fără originalitate, fără chemare de a spune ceva pe lume'.

MIHAI EMINESCU ȘI VERONICA MICLE, o poveste de iubire presărată cu drame

S-au întâlnit pentru prima dată la Viena și au plăsmuit împreună o poveste de dragoste, mai întâi platonică. „D-ta erai o idee în capul meu și te iubeam cum iubește cineva un tablou', îi scrie mai târziu Eminescu Veronicăi.

Până în ce punct a rămas platonică ne spun scrierile găsite și analizate mai târziu de Perpessicius. „Ziua de 16 Fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ține toată viața mea.' Este o notă scrisă de Eminescu pe spatele unui alt text. Iar o scrisoare din 30 august 1876 se încheie astfel: „De aceea sărut mâinile fără mănuși, ochii fără ochelari, fruntea fără pălărie și picioarele fără ciorapi și te rog să nu mă uiți, mai cu seamă când dormi.'

Colțul pe care este scris anul a fost rupt ulterior, probabil de destinatara scrisorii, care a scris pe spate o dată mai convenabilă: 1879. De ce era mai convenabil așa? Pentru că la data de 6 august 1879 murise profesorul Ștefan Micle, soțul Veronicăi. I s-a părut mai onorabil să fi încălcat prima lună de doliu decât să-și fi înșelat soțul încă în viață.

S-au despărțit și s-au împăcat de câteva ori, erau să se logodească, dar nu s-au logodit, iar drama le-a însoțit permanent povestea de dragoste. Erau amândoi liberi, de ce nu puteau să fie, pur și simplu, împreună? Ea îi reproșa scrisorile rare și laconice, precum și faptul că nu se ostenea prea des să călătorească între Iași și București ca s-o întâlnească.

El invoca lipsa de mijloace materiale pentru a întemeia o familie, apoi tăcea o vreme. Ea îi reproșa că i-a târât numele în noroi și mergea mai departe, acuzându-l, chiar, pe Maiorescu că ar fi complice. În casa lui Maiorescu, la masa de Crăciun din 1881, Eminescu îl bruschează fizic pe Caragiale, cu care Veronica avusese, între timp, o aventură.

MIHAI EMINESCU ȘI VERONICA MICLE, o poveste de iubire încheiată prin moarte

Din 1883, se așterne liniștea peste povestea lor de iubire. Eminescu, grav bolnav, este spitalizat cu diagnosticul „psihoză maniaco-depresivă'. În anii care au urmat, s-au alternat perioade bune cu perioade rele, spitalizări cu externări, perioade active cu perioade de pierdere în negurile alienării. Pe 15 iunie moare într-o casă de sănătate de pe strada Plantelor din București. Sicriul este depus în Biserica Sfântul Gheorghe, apoi poetul este condus la locul de veci din Cimitirul Șerban Vodă sau Bellu.

Zdrobită de sfârșitul dramatic, prematur al poetului, Veronica Micle se retrage la Mănăstirea Văratec, unde moare în același an, pe 3 august. A fost înmormântată la mănăstire, în pământ sfințit, deși otrăvirea cu arsenic duce cu gândul la sinucidere.

Mihaela Serea, avantaje.ro