Despre sensul cuvântului imbecil: Ieri am sărbătorit ziua armatei sovietice...

Trustia, elegii politikoase

Ieri am sărbătorit ziua armatei sovietice. Colesovnazadov a propus, ca de obicei, să bem votcă, iar eu am insistat – din principiu, pentru a sprijini producătorul autohton și a protesta astfel împotriva embargourilor rusești, - să bem numai cabernet, despre care se știe că ajută și împotriva radiațiilor cosmice beta și gama, deosebit de puternice în ultima vreme, din cauza activității solare. Nu reușisem să golim niciun sfert din borcanul de 3 litri, când apăru intrusiv Cozonac, sub pretextul că președintele casei de nebuni Ingwar Gogon ne-a felicitat cu ocazia zilei de 23 februarie și ne-a dorit să demonstrăm „curaj și bărbăție în toate celea”. Era un pretext cusut cu ață albă. Un președinte statalist nu are dreptul să ne felicite cu ocazia zilei armatei unui stat străin, am replicat eu categoric, ca să nu creadă Cozonac că-l vom invita la masă.

Și, nitam-nisam, izbucni o discuție teoretică dacă poporul poate sau nu poate să aleagă un președinte imbecil. Colesovnazadov a spus că nu poate, fiindcă poporul îi înțelept și pricepe imediat care-i bob de grâu și care-i de neghină. Alegerea unui imbecil în funcția de președinte contravine și Codului Electoral, a subliniat el. Dar nu contravine Constituției, l-a contrazis Cozonac. Imbecilii se bucură de toate drepturile cetățenești și sunt eligibili în toate funcțiile supreme. Și idioții la fel. Apoi nici imbecilii nu sunt proști, ei evoluează, ei studiază, absolvă facultăți, susțin doctorate și pot deveni academicieni. Mai mult, ei chiar navighează pe internet și pot trimite mesaje pe Twitter și Facebook, pot adresa scrisori deschise – spuse Cozonac emotiv, de parcă pleda propria cauză. Ca să scad un pic temperatura polemicii, le-am propus să ne înțelegem în mod cartezian și voltairian asupra termenilor, căci s-ar putea ca imbecil și idiot să aibă sensuri diferite pentru fiecare dintre noi. Și am avut dreptate, nici după cel de-al doilea borcan de cabernet nu am reușit să ajungem la un numitor comun, fiindcă am început a pierde tot mai des firul discuției până l-am pierdut definitiv.

Acum stau și mă gândesc dacă urându-ne „curaj și bărbăție în toate celea” Gogon s-a gândit la ceea ce mă gândesc eu.

Al vostru libidofil, abstinent și incontinent, Ion Buraga