De la stat capturat la stat-telenovelă

Trustia, elegii politikoase

Nu aveți impresia că am fost înșelați, stimați compatrioți? Ni s-a spus că trăim într-un stat capturat, dar în realitate e un stat-telenovelă, în care furtul miliardului nici măcar nu e cel mai interesant episod, în care orice zi îți poate aduce surprize incomensurabile și orice deznodământ nu e decât o iluzie, după care urmează alt episod și mai captivant.

Episodul de ieri a fost despre iubirea tainică, grotescă, dintre jurnalista Antalia Măcinari, simbol al luptei antioligarhice, cu oligarhul Veaceslav Platon, care a fugit ca un șoarece fricos de motanul gras al justiției moldave dirijate de Stoianoglo.

Colesovnazadov era cât pe ce să leșine în fața ecranului, când Antașa, cum o dizmierda el hipocoristic, care întruchipa pentru el pe Janna Darc în jurnalism, ca Maia Sandu în politică, își lua temporar rămas-bun de la telespectatori, fiindcă nu e civilizat, nu e europenește să lupte cu oligarhia dormind în același pat cu ea.

Lacrimile curgeau șiroaie pe fața tânjindă după Gilette a lui Colesovnazadov: ca după filmul Frumoasa și Bestia, dragostea triumfa pentru a câta oară asupra rațiunii sterile, asupra calculului politic și geopolitic meschin! Pe de cealaltă parte, el se simțea trădat, numai Dodon cu kuliokul ridicol îl dezamăgise mai tare decât Antașa, cădea un alt bust de pe aleea idolilor săi și sentimentul care îl încerca era de prăbușire și abandon postimperial uresesist.

Ce mai poate urma? Lorena Bogza sau Alina Radu să se îndrăgostească de zbuciumatul bancher Ilan Șor? Andrei Năstase, intoxicat cu ihtiomercur, să se amorezeze de amazonica Marina Tauber? Maia Sandu să dezvolte pasiune neoplatonică față de neîmpăcatul Plahotniuc? - se întreba Colesovnazadov în disperare de cauză, într-o pornire sadomasochistă, neronică, autodevastatoare.

Acum stau și mă gândesc oare cine scrie scenariul telenovelei statale? Nu cumva cineva care îmi citește gândurile?

Al vostru taliban, tauberfild, Ion Buraga