Cum am devenit „latrină plahotniucistă”

Trustia, elegii politikoase

Ieri am întâlnit-o la ieșirea din market pe vecina Pășuța Conopidă, de la etajul trei, activistă de bloc, așa se prezintă ea. Mergând spre casă, am discutat natural despre prețuri la ouă, la carnea de miel, la cozonac, despre transportarea focului sfânt și am ajuns inevitabil la tema zilei: relația amoroasă dintre blocul „Acum” și PSRM. Pășuța înclina optimistă spre ideea că acumiștii trebuie să facă cât mai repede o alianță ad hoc cu socialiștii, ca să-l doboare pe Plahotniuc. Eu eram sceptic. Spre deosebire de Andrei Năstase, care cântă la țambalul pravoslavnic și se furișează pe urmele lui Dodon la mănăstirile conspirative de pe Muntele Atos, Maia Sandu, chiar dacă e cam neexperimentată în hermeneutica și exegeza politică, e sinceră ca Fecioara din Orleans. Ea nu are nimic în comun cu năucul și fățarnicul Dodon, care și-a prins panglica colorado în piept, fericit că Putin îi aruncă niște oase de la masa popularității sale. Nu e bine ca o politiciană inocentă, harvardizată și bine asigurată de accidente rutiere, incendii și cutremure de pământ să intre în relații cu un derbedeu antropologic, având și o reputație doctrinară îndoielnică, legat ombilical și sentimental de cadavrul Uniunii Sovietice, ba și suspectat de relații obscure cu căpcăunul de Plahotniuc, am remarcat eu.

Nu e vorba de relații matrimoniale pe termen lung, e vorba despre un concubinaj situativ, pentru a-l doborî pe Plahotniuc, preciză Pășuța Conopidă.

Cum poate omul lui Plahotniuc să lupte împotriva lui Plahotniuc? E nonsens logistic! Culcându-se cu Dodon, Maia Sandu se culcă cu Plahotniuc și cu Putin la un loc! Nu cred că cineva cu autonomie morală integră poate să-i recomande un asemenea mariaj monstruos, – am parat eu.

Cine e împotriva concubinajului dintre Acum și PSRM e împotrivă ca Republica Molotova să aibă viitor! – constată aluziv Pășuța Conopidă.

Până seara, grație feisbucului, despre dialogul nostru aleatoriu află tot mapamondul local. „Buraga e împotrivă”, ”Buraga s-a vândut!” „Buraga e omul lui Plahotniuc!”, Buraga e trădător și vorbește la comandă!” - postau unul după altul vecinii de bloc. Cu unii nici măcar nu mă cunoșteam și gloanțele cuvintelor lansate de ei se loveau ca nucile de umbrela antiglonț a echilibrului meu sufletesc. Dar cu alții mă cunoșteam și gloanțele lor verbale îmi ciuruiau umbrela nepăsării. Iar când prietenul Walpurg Putinaru scrise foarte talentat că „Buraga este o latrină plahotniucistă”, umbrela protectoare se făcu țăndări și glonțul ideatic îmi pătrunse cu mirosu-i specific în adâncul capului, intrigându-mă peste măsură și, oricât ar părea de imposibil, întristându-mă un pic: nu bănuisem că Walpurg se află la ananghie existențială, că își mizase toată avuția onorabilă, patriotică și sufletească, pe relația dintre Maia Sandu și Dodon. Până aici a mers soldatul! – am conchis hegelian-melancolic.

Acum stau și mă gândesc: nu cumva Georgeta, soața mea, este omul lui Plahotniuc? De la ea am auzit că sexul politic dintre acumiști și socialiști nu e o idee bună. Sincer vorbind, mie personal nu-mi pasă, după ce am citit în Wikipedia că soarele se stinge în 4,5 miliarde de ani și emigrația pe planeta Marte nu e o soluție de lungă durată.

Al vostru astrolabist, astalavist, Ion Buraga