Convingerea a trei frați basarabeni care trăiesc acum în România. „Privim Unirea ca pe o salvare”

Convingere // Au lăsat R. Moldova pentru România, dar simt că cele două state sunt, de fapt, o țară

Trei frați din Lunga, raionul Florești, cunosc din propria experiență a familiei lor istoria tumultoasă și zbuciumările basarabenilor.

S-au născut în Federația Rusă, tatăl fiind de meserie militar, care își îndeplinea munca acolo, au crescut în R. Moldova, dar au ales să trăiască în România, țara lor de suflet.

Astăzi nu consideră că cele două state, România și R. Moldova, sunt diferite, o percep ca fiind una singură și zic că granițele dintre ele ar trebui să dispară.

Natalia este cea care prima a ajuns în România. Fiind în clasa a 6-a, a mers în România la o tabără pentru copii.

„De atunci am știut că mă voi reîntoarce. Am ales să vin la studii în România, pentru că a fost țara de care m-am îndrăgostit și m-am simțit acasă de când o vizitasem prima oară”, ne spune Natalia Boberschi, care a ales să locuiască în Brașov, România.

„Avem același sânge și aparținem aceluiași pământ”

Impresionată a fost de tot ce o înconjura. De limba vorbită corect, de oamenii primitori și munții impunători.

„Faptul că ni s-a stâlcit limba nu schimbă lucrurile! Cu siguranță avem același sânge și aparținem aceluiași pământ”, ne spune tânăra, care între timp s-a căsătorit cu un băiat din România.

Au ales România și cei doi frați ai Nataliei, Inga și Andrei.

„M-a impresionat mult natura de aici, cultura, portul, simplitatea oamenilor, dar cel mai mult - limba română. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, noi nu cunoaștem nici măcar limba. Țin minte că îmi era rușine să vorbesc cu prietenii surorii mele. O rugam pe Natalia să vorbească chiar și atunci când mergeam la cumpărături... De teamă că vor râde de mine sau chiar nu mă vor înțelege. Trebuie să recunosc că mi s-a întâmplat acest lucru”, zâmbește Inga. Și ea și-a întâlnit aici ursitul vieții, cu care crește și educă împreună două fetițe minunate, româncuțe adevărate.

Andrei este mezinul familiei Ciobanu și, având exemplul surorilor sale, a știut că va ajunge să-și continue studiile și să locuiască în România.

„Mă simt ca acasă nu doar în R. Moldova, dar și în România, pentru că de fapt e aceeași țară. Petru a înțelege acest lucru e nevoie de o perioadă scurtă de timp petrecută printre români ca să înțelegi că, de fapt, noi avem multe în comun, suntem frați”, ne spune Andrei.

Bucuroși să trăiască momentul unirii

Toți trei spun că România este cu mult înaintea R. Moldova, întrucât a reușit să se scuture puțin de „binele” comunist, pe care ei îl resimt încă atunci când vin în R. Moldova.

Oamenii devin din ce în ce mai dezinhibați și dornici de evoluție, iar dacă ar fi să se pună la vot Unirea, ar ridica mâinile fără niciun pic de ezitare.

„Bineînțeles! Aș fi bucuroasă să trăiesc acel moment și sper să nu fie unul îndepărtat. În primul rând, pentru că nu cred că pot fi delimitate aceste țări, acele granițe existente sunt doar niște puncte de control care ar trebui să dispară, căci oamenii de pe ambele maluri ale Prutului formează un tot întreg. Sper să ne mobilizăm și să jucăm cu toții o Horă a Unirii. Până la urmă, suntem același popor”, conchide Natalia.

Își doresc Marea Unire și pentru părinții lor, care mai zăbovesc un pic în R. Moldova, rămași să aibă grijă de buneii copiilor, după care zic că vor merge și ei în România.

„Vreau această unire, chiar și pentru părinții noștri care au fost ținuți până acum ca între patru pereți, să nu vadă mai departe că se poate de trăit și altfel decât cum a fost pe timpul Uniunii Sovietice, să aibă libera circulație și libera gândire. Să simtă acest lucru în țara lor, nu să fie nevoiți să meargă peste hotare”, susține sora Nataliei, Inga Răcoare.

„Unirea o putem privi și ca o salvare pentru R. Moldova din criza în care se află de atâția ani și din care nu mai poate ieși. Într-un final, acest lucru se va întâmpla”, este convins mezinul familiei Ciobanu, Andrei.