COMEDIE: Un hoț cu replici ciudate și situații jenante

„Hoțul” este un spectacol de anvergură în care regizorul Sandu Cozub, împreună cu actorii Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale”, reușesc să aducă în fața publicului spectator un mesaj pe cât de obișnuit, pe atât de bizar despre un calambur dintre trei perechi de soți care, pe parcursul spectacolului, devine din ce în ce mai deocheat, provocând atât un interes ciudat din partea celor din sală, cât și hohote de râs.

Bizareria textierului

Replici ciudate, dialoguri haioase, situații jenante și de-a dreptul deocheate „se plămădesc”, „se întâmplă” într-o casă de locuit, stăpânul căreia este pornit de curând într-o călătorie și, din aceleași motive bizare, decide să se întoarcă acasă, de mână cu amanta sa care, până la urmă, e și mai stranie.

Aceasta ajunge, împreună cu Iuby al său, în casa unde „veghea” bizarul hoț în lege, care încerca să-și „facă meseria” cât se poate de bine... tot în condiții bizare.

Orologiul cu pendul – una dintre metaforele regizorale

Ca și în alte spectacole, Sandu Cozub încearcă să folosească un simbol-metaforă, acesta fiind, totodată, ca element de decor. Până la urmă, în anumite momente, devine și un „refugiu” al eroilor din spectacol care se ascund în căsuța orologiului, dorind să fugă parcă de multitudinea de probleme, create în spectacol, dar și de bizareria eroilor lui Dario Fo care, să vedeți, e mai ciudată decât bizareria!

„Alo-urile” soției hoțului

„Alo”-urile din spectacol ale soției hoțului pot fi calificate drept o subtilă relevanță de dragoste și amor între un soț și soție, foarte bizari și nostimi ambii, legăturile lor pline de cuvinte cu arome dulci, giugiuleli tandre, dar și, pe alocuri, morocăneli de tot felul, una mai bizară ca cealaltă, toate împreună venind să reprezinte cât de ciudat poate fi amorul între doi oameni.

Tandem de excepție: Sandu Cozub – actorii Teatrului „Satiricus”

Sandu Cozub, director artistic al Teatrului „Mihai Eminescu”, pune în scenă „Hoțul” de Dario Fo pe scena „Satiricus”-ului, creând, prin acest gest frumos, nostim și bizar - un tandem teatral drăguț, nemaivorbind de splendoarea operei teatrale aduse în scenă, care bucură publicul spectator cu prisosință și aici.

Text de Lora Stăncuță