„Closetul” lui Georgică Diamant

Trustia, elegii politikoase

Georgică Diamant este funcționar stabil la o companie fiduciară patriotică ofșor și suferă de o maladie care încă nu are denumire științifică. Cum iese din casă, el simte enorm și vede monstruos. Orice șoaptă, orice vorbă, orice zgomot, murmur, scârțâit, pocnet etcetera și viceversa ajunge la urechile lui amplificat/ă de multe ori, reverberând ca dintr-o boxă sau difuzor, sau buzer. I se pare că lumea în jurul său strigă, zbiară, urlă infernal. Și fiindcă vede ca prin binoclu, oamenii i se arată ca niște ciclopi, ca niște monștri, iar muștele dezgustătoare, de exemplu, îi apar de mărimea unor vrăbii. Însă culmea supliciului sunt mirosurile. Diamant nu poate circula în transportul public decât ținându-se de nas, în birou el poartă mască antigaz, ca să-și elibereze mâna și să poată funcționa, ceea ce, în mod firesc, îi provoacă pe colegi să-și exerseze ironia și simțul umorului pe seama lui. Ca tot omul cul, el își scrie impresiile, chinurile, suferințele, frustrările pe un blog, care, nu e greu de ghicit, se numește „În closet”. Mai pe scurt, nașpa și nasol de tot.

Acum stau și mă gândesc dacă nu cumva boala i se trage de la locul de muncă, fiindcă se simte supracalificat pentru funcția sa?

Al vostru prozaizer, bacteriofob, Ion Buraga