Cinci strategii eficiente pentru a-ți ajuta copiii să iasă din capcana derulării infinite pe telefon

Dacă ești părinte, s-ar putea să te fi simțit oarecum validat de recenta hotărâre a unei instanțe din SUA, care a decis că Meta și Google au construit în mod intenționat platforme de social media concepute să creeze dependență și care au afectat sănătatea mintală a unei tinere femei.

Avocații acesteia, cunoscută sub numele de Kaley, au argumentat că anumite funcționalități ale Instagram, precum derularea infinită, au fost create special pentru a fi adictive și pentru a menține utilizatorii cât mai mult timp pe platformă.

Deși această decizie în instanță a fost salutată ca un „moment care schimbă regulile jocului” pentru companiile de social media, în practică ea nu oferă prea mult ajutor părinților din întreaga lume care încearcă zilnic să reducă timpul petrecut de copiii lor în fața ecranelor.

Specialiști în parenting au fost rugați să ofere câteva recomandări concrete despre cum pot fi desprinse telefoanele din mâinile copiilor – chiar dacă doar pentru perioade scurte.

Mulți părinți care le-au oferit deja copiilor lor tablete sau smartphone-uri ajung să se întrebe dacă nu ar fi mai bine să le ia pur și simplu înapoi. Totuși, psihologul pentru copii dr. Jane Gilmour consideră că aceasta nu este, de cele mai multe ori, cea mai productivă soluție.

„Schimbarea unui obicei va fi întotdeauna dificilă”, spune ea. În loc să se reacționeze la nervi, ea recomandă implementarea schimbărilor într-un moment neutru, nu în plină ceartă legată de timpul de ecran. „Creierele calme comunică cel mai bine.”

Un prim pas util pentru reducerea timpului de folosire a dispozitivelor ar putea fi stabilirea unui loc clar în casă pentru acestea, cum ar fi un anumit dulap sau raft.

„Aveți un singur loc pentru încărcătoare... astfel încât, atunci când telefoanele sunt puse deoparte, să fie puse la încărcat și asta e tot.”

Copiii mai mari și adolescenții pot avea de câștigat dacă sunt implicați în discuțiile despre timpul de ecran, în loc să li se impună pur și simplu reguli gata făcute, afirmă psihologul pentru copii dr. Maryhan Baker.

Recunoașterea presiunii sociale din jurul rețelelor de socializare îi poate ajuta pe adolescenți să fie mai deschiși, spune ea. De exemplu, le putem spune: „Înțeleg că acolo te conectezi cu prietenii tăi. Înțeleg presiunea socială la care ești supus dacă se consideră că nu ești prezent pe aceste platforme. Chiar pricep asta.

„Așa că haide să avem o conversație despre cum putem începe să creăm un spațiu în ziua noastră, în ziua ta, în care să nu fii pe telefon tot timpul.”

Coach-ul parental Olivia Edwards adaugă că o relație strânsă cu copilul sau adolescentul va face mult mai ușoară reglarea folosirii ecranelor.

„Trebuie să avem o relație puternică cu copilul nostru, pentru că asta ne va duce spre cooperare și spre lucru în echipă.”

Asta poate însemna și să manifești un interes autentic pentru conținutul pe care copilul îl consumă online, nu doar să îl controlezi sau să îl critici.

Mulți părinți simt că nu reușesc să țină pasul cu tendințele și modelele care se schimbă rapid în social media. Totuși, prin discuții deschise despre timpul petrecut în fața ecranelor există o șansă reală ca și adulții, și copiii să învețe unii de la alții.

Olivia spune: „Ai putea întreba, de exemplu: «Cum crezi că funcționează social media? Cum crezi că funcționează aplicația asta ca să-i țină pe oameni mereu cu ochii pe ea? Știai că fac bani cu cât oamenii petrec mai mult timp acolo?»”

Jane mai explică faptul că părinții își pot învăța copiii alfabetizare digitală într-un mod practic. „Pot exista tipuri de conținut pe care le puteți privi împreună și să spuneți: «Bine, crezi că asta este adevărat? Cum aș putea să-mi dau seama dacă e adevărat sau nu?»”

Nu este un secret că cei mici își imită părinții. De aceea, încurajarea unor obiceiuri sănătoase legate de ecrane la copii ar putea începe cu puțină auto-reflecție din partea adulților.

Maryhan recomandă o abordare ușoară, cu umor. „Chiar dacă purtăm cu copiii noștri o conversație puțin autoironică, de genul: «Suntem cu toții vinovați de asta, nici eu nu sunt atât de grozav în relația mea cu telefonul pe cât aș putea fi.»”

Telefoanele și tabletele le oferă oamenilor de toate vârstele o sursă continuă de divertisment. Însă Jane subliniază că atât adulții, cât și copiii ar putea avea de câștigat dacă ar accepta, din când în când, plictiseala.

„Atunci când suntem pe ecran, rămânem concentrați pe lumea exterioară. Când intrăm în lumea noastră internă și pur și simplu ne uităm în gol, în depărtare, ne permitem să reflectăm la trecut, să ne imaginăm viitorul, să stimulăm creativitatea.

„Așa că, atunci când copiii se plâng că nu au ce face și doar stau și se uită în gol – e în regulă. De fapt, acest lucru poate fi chiar un lucru pozitiv.”

A fi părinte nu a fost niciodată usor, însă creșterea copiilor într-o perioadă în care ecranele sunt peste tot, în timp ce noi încă descoperim cum ne influențează acestea, poate fi deosebit de îngrijorătoare.

Dr. Tony Sampson, lector în comunicare digitală la Universitatea din Essex, spune că părinții nu ar trebui să cadă în capcana panicii morale.

„Există o tendință ca părinții anxioși să fie prinși într-o stare generală de panică mediatică și să vadă toate creierele adolescenților ca fiind pur și simplu cablate pentru dependență de social media”, afirmă el.

În realitate, copiii și adolescenții au ceea ce se numește neuroplasticitate – creierul lor se adaptează și își revine mai ușor decât creierul adulților.

„Citim foarte mult despre felul în care social media erodează atenția”, spune el.

„[Dar] social media nu scurtează și nu erodează atenția. O capturează și o redirecționează către interacțiunea cu conținut comercial.

„O utilizare pozitivă a tehnologiei poate sprijini neuroplasticitatea, stimulând creativitatea, explorarea și învățarea.”