Cele mai frecvente MITURI despre anxietate

Sursa: ziare.com

Psiholog Carmen Ilea

Se întâmplă foarte des ca persoanele cu anxietate să îşi facă griji suplimentare legate de consecinţele pe care anxietatea extremă (atacul de panică) le poate avea. Printre acestea se numără teama de a înnebuni, pierderea controlului, atacul de cord sau alte probleme de sănătate grave. Aceste credinţe amplifică starea de anxietate şi apare aşa-numita frică de frică.

Teama de a înnebuni

Persoanele cu anxietate şi îndeosebi persoanele cu atac de panică când trăiesc senzaţiile intense din atacul de panică se gândesc că acestea sunt semnele unor probleme mentale mai grave precum schizofrenia.

Atacul de panică şi schizofrenia sunt foarte diferite şi ca debut, dar şi ca manifestare. Persoanele cu schizofrenie au idei delirante, halucinaţii, gânduri şi manifestări verbale dezarticulate. Sentimentul de vid mental prezent în atacul de panică este diferit de simptomele schizofreniei. Apare în mare parte din cauza hiperventilației.

Teama de a pierde controlul

Panica pe care unii oameni o trăiesc le da impresia că sunt capabili să facă lucruri ciudate, că vor acţiona necontrolat: fie le e teamă că vor paraliza şi nu se vor mai putea mişca, fie că vor avea impulsul să-i rănească pe ceilalţi, să ţipe sau să vorbească urât.

Reacţia de fugă-atac care se activează în răspunsul de panică pregăteşte corpul să facă faţă unui pericol fie prin confruntare/atac, fie prin fugă/evitare. Acest răspuns produce o descărcare puternică de adrenalină care nefiind folosită în acest scop de apărare determină o stare de agitaţie, confuzie şi dificultăţi de concentrare, lucrurile nepărând reale. Acest răspuns nu afectează capacitatea de a gândi şi a funcţiona normal. Persoanele pot decide cum să reacţioneze ca răspuns la panică: să rămână pe loc sau să iasă din situaţie.

Teama de atac de cord

Unele senzaţii din timpul atacului de panică precum: durere în piept, furnicături ale mâinilor, tăierea respiraţiei pot determina persoana să creadă că va avea un atac de cord sau accident vascular.

Aceste senzaţii sunt, de fapt, simptome ale reacţiei fugă-atac şi sunt diferite de cele specifice afecţiunilor cardiace; acestea sunt de obicei asociate cu efortul fizic şi dispar mai repede decât cele din atacul de panică, care pot să apară oricând, nu numai la efort fizic.

Dacă în urma unui consult medical se face electrocardiograma (prin care se măsoară schimbările electrice ale inimii), atunci se va confirma că atacurile de panică nu sunt declanşate de o boală de inimă. În bolile cardiace se observă schimbări evidente în activitatea electrică a inimii, în timp ce atacul de panică determină numai o creştere a ritmului cardiac.

Psiholog Carmen Ilea

Sursa: ziare.com