Ce ascunde Groenlanda, cea mai mare insulă de pe Pământ? Un geolog explică motivele pentru care insula râvnită de Trump și nu doar

Groenlanda, cea mai mare insulă de pe Pământ, posedă unele dintre cele mai bogate rezerve de resurse naturale din lume. Acestea includ materii prime critice, resurse precum litiul și elementele de pământuri rare (REE), esențiale pentru tehnologiile ecologice, dar a căror producție și sustenabilitate sunt extrem de sensibile, plus alte minerale și metale valoroase și un volum imens de hidrocarburi, inclusiv petrol și gaze.

Geologul Jonathan Paul, profesor asociat în Științe ale Pământului la Royal Holloway, Universitatea din Londra, explică, într-un articol din The Conversation, de ce Groenlanda este un fenomen extrem de rar în ceea ce privește resursele pe care le deține.

Trei dintre zăcămintele REE din Groenlanda, aflate adânc sub gheață, se pot număra printre cele mai mari din lume ca volum, având un potențial mare pentru fabricarea de baterii și componente electrice esențiale pentru tranziția energetică globală.

Amploarea potențialului de hidrocarburi și a bogăției minerale a Groenlandei a stimulat cercetări ample din partea Danemarcei și a SUA privind viabilitatea comercială și de mediu a unor noi activități, cum ar fi mineritul. US Geological Survey estimează că nord-estul Groenlandei (inclusiv zonele acoperite de gheață) conține aproximativ 31 de miliarde de barili de echivalent petrol în hidrocarburi – similar cu întregul volum de rezerve dovedite de țiței ale SUA.

Însă zona fără gheață a Groenlandei, care este aproape dublul suprafeței Regatului Unit, reprezintă mai puțin de o cincime din suprafața totală a insulei – ceea ce ridică posibilitatea ca sub gheață să existe rezerve uriașe de resurse naturale neexplorate.

Concentrația de resurse naturale a Groenlandei este legată de istoria sa geologică extrem de variată din ultimii 4 miliarde de ani. Unele dintre cele mai vechi roci de pe Pământ pot fi găsite aici, precum și bucăți de fier nativ (nu derivat din meteoriți) de mărimea unui camion. „Țevi” de kimberlit conținătoare de diamante au fost descoperite în anii 1970, dar încă nu au fost exploatate, în mare parte din cauza provocărilor logistice ale extragerii lor.

Din punct de vedere geologic, este extrem de neobișnuit (și interesant pentru geologi ca mine) ca o zonă să fi experimentat toate cele trei moduri cheie în care sunt generate resursele naturale - de la petrol și gaze la resurse rare și pietre prețioase. Aceste procese sunt legate de episoade de formare a munților, rifting (relaxare și extensie a crustei) și activitate vulcanică.

Groenlanda a fost modelată de multe perioade prelungite de formare a munților. Aceste forțe de compresie i-au rupt scoarța, permițând depunerea aurului, a pietrelor prețioase precum rubinele și a grafitului în falii și fracturi. Grafitul este crucial pentru producția de baterii cu litiu, dar rămâne „subexplorat”, potrivit Serviciului Geologic al Danemarcei și Groenlandei, fiind în legătură cu marii producători precum China și Coreea de Sud.

Însă cea mai mare parte a resurselor naturale ale Groenlandei provine din perioadele sale de rifting, inclusiv, cel mai recent, formarea Oceanului Atlantic de la începutul perioadei Jurasic, acum puțin peste 200 de milioane de ani.

Bazinele sedimentare de pe uscat ale Groenlandei, cum ar fi bazinul Jameson Land, par să dețină cel mai mare potențial de rezerve de petrol și gaze, analog cu platforma continentală bogată în hidrocarburi a Norvegiei. Cu toate acestea, costurile prohibitiv de mari au limitat explorarea comercială. Există, de asemenea, un număr tot mai mare de cercetări care sugerează sisteme petroliere potențial extinse care înconjoară întreaga zonă de coastă a Groenlandei.

Metale precum plumbul, cuprul, fierul și zincul sunt prezente și în bazinele sedimentare de pe uscat (în mare parte fără gheață) și au fost exploatate local, la scară mică, încă din 1780.

Deși nu sunt la fel de strâns legate de activitatea vulcanică ca Islanda din apropiere – care, în mod unic, se află la intersecția dintre o dorsală medio-oceanică și un panaș de manta – multe dintre materiile prime critice ale Groenlandei își datorează existența istoriei sale vulcanice.

Excremente rare precum niobiul, tantalul și yterbiul au fost descoperite în straturi de rocă magmatică – similar cu descoperirea (și exploatarea ulterioară) rezervelor de argint și zinc în sud-vestul Angliei, care au fost depuse de apele hidrotermale calde care circulă în zona intruziunilor vulcanice mari.

Printre resursele naturale rare (REE), se preconizează că Groenlanda va deține suficiente rezerve sub gheață de disprosiu și neodim pentru a satisface mai mult de un sfert din cererea globală viitoare estimată - un total combinat de aproape 40 de milioane de tone.

Aceste elemente sunt din ce în ce mai mult considerate REE cele mai importante din punct de vedere economic, dar dificil de obținut, datorită rolului lor indispensabil în energia eoliană, motoarele electrice pentru transportul rutier curat și magneții în medii cu temperaturi ridicate, cum ar fi reactoarele nucleare.

Dezvoltarea unor zăcăminte cunoscute, cum ar fi Kvanefield în sudul Groenlandei - ca să nu mai vorbim de cele care nu au fost încă descoperite în miezul stâncos central al insulei - ar putea afecta cu ușurință piața globală a REE, din cauza rarității lor relative la nivel global.

Tranziția energetică globală a avut loc datorită recunoașterii publice tot mai mari a multiplelor amenințări reprezentate de arderea combustibililor fosili. Dar schimbările climatice au implicații majore pentru disponibilitatea multor resurse naturale ale Groenlandei, care sunt în prezent acoperite de kilometri de gheață - și care reprezintă o parte cheie a acestei tranziții energetice.

O zonă de mărimea Albaniei s-a topit din 1995, iar această tendință este probabil să se accelereze dacă emisiile globale de carbon nu scad brusc în viitorul apropiat.

Progresele recente în tehnicile de prospectare, cum ar fi utilizarea radarului cu penetrare în sol, ne permit să privim cu o certitudine din ce în ce mai mare sub gheață. Acum suntem capabili să obținem o imagine precisă a topografiei rocilor sub o adâncime de până la 2 km, oferind indicii despre potențialele resurse minerale din subsolul Groenlandei.

Cu toate acestea, progresul este lent în prospectarea sub gheață - iar extracția durabilă este probabil să se dovedească și mai dificilă.

În curând, ar putea fi necesară abordarea unei dileme nefericite. Ar trebui extrasă cu entuziasm bogăția de resurse din ce în ce mai disponibilă a Groenlandei, pentru a susține și a spori tranziția energetică? Dar acest lucru va contribui la efectele schimbărilor climatice asupra Groenlandei și dincolo de aceasta, inclusiv distrugerea unei mari părți din peisajul său neatins și contribuția la creșterea nivelului mării, care ar putea inunda așezările de coastă.

În prezent, toate activitățile miniere și de extracție a resurselor sunt puternic reglementate de guvernul Groenlandei prin cadre juridice cuprinzătoare care datează din anii 1970. Cu toate acestea, presiunile pentru relaxarea acestor controale și pentru acordarea de noi licențe de explorare și exploatare ar putea crește pe fondul interesului puternic al SUA pentru viitorul Groenlandei.