Candu, discurs în Parlamentul de la București, cu ocazia Marii Uniri: „Podurile de flori au deschis calea, dar ne dorim poduri de piatră”


Președintele Parlamentului de la Chișinău, Andrian Candu, a declarat astăzi, în cadrul ședinței solemne din Parlamentul de la București, dedicată celor 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, că datoria noastră e să cinstim memoria celor 86 de membri ai Sfatului Țării care au votat Unirea în 1918.
Potrivit lui Candu, istoria acestei palme de pământ a fost scrisă și rescrisă întotdeauna după placul celor care ne-au condus. Spicherul a ținut să-l citeze pe Mihai Eminescu ce a scris, după anexarea Basarabiei în 1812, că: „Nu voim s-auzim de niciun aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata în numele nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene”.
Andrian Candu a mai făcut referire, în discursul său din Parlamentul României, la războiul hibrid și propaganda duse de Rusia în R. Moldova, cu scopul de a ne readuce „în spațiul geopolitic rusesc”. Potrivit lui Candu, comuniunea de limbă, istorie, civilizație și cultură este baza relațiilor dintre R. Moldova și România, iar integrarea europeană a teritoriului din stânga Prutului este singura opțiune pentru a asigura prosperitate cetățenilor moldoveni: „R. Moldova are nevoie de o Românie puternică”.
Spicherul moldovean a enumerat proiectele importante demarate în R. Moldova cu sprijinul României, stat care a devenit principala piață de desfacere a produselor moldovenești. Este vorba de proiectele energetice menite să reducă dependența R. Moldova de gazele rusești, de reconstrucția grădinițelor cu bani din România, bursele acordate de statul român tinerilor din R. Moldova etc.
„Podurile de flori au deschis calea, dar ne dorim poduri de piatră, o autostradă, o cale ferată care să lege Chișinăul de București”, a mai spus Candu.
Spicherul a invitat cetățenii României să viziteze mai des R. Moldova pentru a-i cunoaște mai bine realitățile și și-a încheiat discursul cu versurile lui Dumitru Matcovschi: „Trecută prin foc și prin sabie,
furată, trădată mereu,
ești floare de dor, Basarabie,
ești lacrima neamului meu”.



































