Stiri

Bunică pentru Victoraș

Viața bate filmul 14.06.2013 10:24 Vizualizări

2623

Exemplu // Îngrijește un micuț cu dizabilități, luat dintr-o casă de copii

Daniela Hadei

La cei 55 de ani ai săi, Vera Ionițel din satul Trușeni, municipiul Chișinău, are o dragoste inedită pentru copii. Timp de doi ani a îngrijit de Alexandra, o nepoțică de zece ani care are probleme locomotorii, iar o altă jumătate de an a avut grijă de o altă nepoțică. Anul acesta, doamna Vera îl crește pe Victoraș, un băiețel de numai doi anișori, luat dintr-un orfelinat.

Timp de doi ani, copilul s-a aflat într-o casă de copii. Mama l-a părăsit la naștere, deoarece din cauza unei boli amniotice, micuțul s-a născut fără brațul stâng.

Statutul adopției stabilit cu mult timp în urmă nu a încurajat nicio familie adoptivă din R. Moldova să-l ia acasă, băiețelul fiind respins din start din cauza lipsei brațului.

Un anunț care i-a schimbat viața

Femeia a văzut un anunț la școala din sat, precum că se caută asistență parentală pentru copii din orfelinate. Chiar dacă are ograda plină cu nepoței, doamna Vera simțea că îi lipsește ceva. „Am văzut anunțul și imediat am sunat la centru. Am fost chemată la audieri unde am completat o serie de formulare și am trecut mai multe teste. De la bun început m-am atașat de domnișoarele de acolo și așteptam cu nerăbdare momentul când voi merge să văd copilul. Până atunci nu am mai fost la o casă de copii, iar în acele clipe am avut mari emoții”, ne povestește femeia.

A visat un băiețel care o striga

Nu intenționa să ia în grijă un copil cu dizabilități, dar când l-a văzut prima dată pe Victoraș a simțit că el e cel care o așteaptă de mult. Câteva nopți la rând, femeia visa cum un copilaș o strigă și îi întinde mânuțele. Din acel moment, trușeneanca a decis că trebuie să ia acel copil acasă. De la prima întâlnire, băiețelul i-a sărit în brațe și a cuprins-o ca pe o mamă, iar doamna Vera nu și-a mai luat ochii de la micuț.

„Asistentul social mi-a povestit cazul lui Victoraș. Nu-l văzusem încă, dar parcă m-au trecut fiorii când am auzit că este cu nevoi speciale. Mă gândeam dacă voi putea avea grijă de el și cum vor reacționa nepoții mei. După ce am visat cum un băiețel mă strigă și mă roagă să-l iau acasă, am zis că acel Victoraș trebuie să meargă la noi. M-am consultat cu soțul și fiicele și am decis să-l luăm. Am îngrijit eu de fetița de zece ani, dar un micuț cred că nu va fi mare problemă. Copilașii sănătoși pot fi luați oricând de oricine, dar un micuț cu nevoi speciale nu prea este apreciat, așa că am decis să-l ajutăm. Când s-a deschis ușa și l-am văzut pe Victoraș, am zis că el este al nostru. Din acel moment i-am spus că sunt bunica lui”, își amintește femeia cu lacrimi în ochi.

Primele nopți de nesomn

Întrevederile cu Victoraș au durat o lună de zile, timp în care au fost perfectate și actele pentru statutul de asistență parentală. Chiar dacă îl vizita zilnic, doamna Vera ardea de nerăbdare să ia micuțul acasă. Nu mai voia să-l lase la orfelinat. Își dorea să îngrijească de el și să-i poarte de grijă.

„A fost o sărbătoare ziua în care l-am adus acasă. Era în săptămâna Paștelui. Nepoțeii și fiicele i-au pregătit cadouri. A fost primit ca într-o familie. De la bun început s-a împrietenit cu toți și stătea în brațe la fiecare. A fost exact ca un puișor căruia îi dai drumul în curte și aleargă peste tot. Avea frică de animale și păsări, desigur că în orfelinat nu văzuse așa ceva. Acum însă s-a împrietenit și cu ele”, ne spune bunica.

Micuțul doarme alături de doamna Vera. În primele seri plângea câte puțin, tresărea prin somn și adormea târziu - cu degețelul în gură și dormea doar pe o parte. Erau deprinderi încă din orfelinat. Avea o alergie pe corp și bubițe pe pielea capului. Chiar din primele zile, bunica a început procedurile de tratament.

O nouă viață pentru copil

În mai puțin de o lună, Victoraș a devenit alt copil. A fost dezvățat de deprinderile vechi. Nu mai are nicio pată pe corp și a început a pronunța cuvinte. Aleargă singur prin ogradă, se joacă cu verișorii și învață bunele maniere. S-a mai îngrășat, i s-au îmbujorat obrăjorii și i-a dispărut frica de necunoscuți.

Victoraș este înscris în baza de date pentru adopție națională. Chiar dacă copilul se află în asistență parentală, iar bunica Vera dorește ca el să-și găsească părinți care să-l iubească și să-i poarte de grijă, femeia simte că copilașul va fi crescut de ea.

„În fiecare seară mă rog ca Victoraș să-și găsească părinți buni. Dacă timp de trei ani nu se adresează nimeni pentru a-l adopta, cazul lui va fi dat pentru adopție internațională. Eu nu am posibilitate să-l înfiez, nu mai am acele puteri. Pot să-l cresc până la vârsta maturității. Sunt gata să-l ajut cu studiile, chiar dacă statul mi-l va lua. Să nu rămână al nimănui, ușa noastră va fi mereu deschisă pentru el”, ne mărturisește bunica.

Exemplu pentru vecine

Doamna Vera a devenit cunoscută în întreg satul. Chiar dacă de multe ori era întrebată cum de a decis să ia un copil cu dizabilități, vecinele o admiră, iar unele i-au urmat exemplul. Sunt deja câteva familii care au apelat la același serviciu și au luat spre îngrijire câte un copilaș. Bunica Vera se simte cea mai mândră când își vede copiii și nepoții împreună la o masă, iar Victoraș este în atenția tuturor.

Victoraș, ajutorul buneilor

Cele două fiice ale familiei Ionițel sunt căsătorite deja și au copiii lor. Victoraș este ajutorul bunelului și alinarea bunicii. De multe ori îi striga „mama” și „tata”, fapt ce îi emoționează foarte mult, mai ales pe soțul doamnei Vera, care mereu și-a dorit un băiat.

„Ne străduim să-l învățăm pe Victoraș să ne strige „bunelul” și „bunica”, deoarece când va veni cineva să-l înfieze, eu o voi prezenta ca pe mama lui. Îmi pare rău de mama sa biologică. Păcat să lași așa un copil frumos și sănătos. Mă gândesc că, dacă va da Dumnezeu și Victoraș își va găsi părinții, eu voi merge la orfelinat și voi mai lua un copil. Îmi place foarte mult să le port de grijă, iar cât mai am puteri mă voi bucura de acest lucru. Oriunde s-ar afla, nu-l voi uita niciodată pe Victoraș, voi merge într-acolo pentru a-l revedea. Victoraș mi-e mângâierea și sfatul”, zâmbește femeia.

Notă: Potrivit Asociaţiei Obştești „CCF Moldova – copil, comunitate, familie”, un asistent parental profesionist asigură la domiciliul său îngrijirea, creşterea şi educarea temporară a unui copil. Pentru mulţi copii din R. Moldova, Asistenţa Parentală Profesionistă înseamnă un cămin, iar asistenţii parentali pot deveni pentru ei părinţi adevăraţi. Totodată, asistentul parental profesionist este angajat oficial în câmpul muncii, primeşte un salariu (poliţă de asigurare medicală şi carnet de muncă, contract individual de muncă). În Asistenţa Parentală Profesionistă pot fi luaţi în plasament unul, doi sau maximum trei copii, dacă sunt fraţi şi surori. Nu puteţi lua în plasament copii care vă sunt rude.

Autor: Ziarul National