Aurelia Peru-Balan: Cine sunt patrioții adevărați și cine boicotează numirea guvernului anticriză?

Dezbaterile partidelor parlamentare pe subiectul demiterii Guvernului Chicu și nominalizării unei noi garnituri guvernamentale domină talk-show-urile politice de la televiziunile din republică. Pentru un înțelept lucrurile sunt clare – moțiunea de cenzură împotriva actualului executiv este o tactică în punctul culminant al strategiei „Stop Dodon -2”.

Din aceste considerente, formațiunile politice, care anterior au fost rivale și s-au luat reciproc în zeflemea, astăzi încearcă să justifice crearea unui front unit, pe baza unei platforme parlamentare care să includă demiterea Guvernului Chicu și votarea unui guvern anticriză. Atât. Dacă e să-i credem pe cuvânt pe autorii acestui ambițios demers politic, nimeni dintre ei nu are „buzunare ascunse”. Îi unește pe toți un singur obiectiv: dorința de a scoate din ghemul uriaș de crize - pandemică, economică, socială, morală, psihologică – cetățenii acestui stat.

De la tribuna parlamentară au răsunat multe generice pentru acest nou guvern ca alternativă a „guvernului-catastrofă”: guvern anticriză, guvern al „urgenței naționale”, guvern al „salvării naționale”. De altfel, rolul acestor guverne este unul bine argumentat în istoria politică a fiecărui popor.

Acest guvern se plămădește foarte greu, pentru că nu este deocamdată și o mână de „gospodină”. Gospodina ezită. Istoricii care au ajuns cu mandate parlamentare să ne reprezinte ar putea face o paralelă a acestui ipotetic cabinet de miniștri cu guvernul de „uniune naţională”, un guvern interbelic, condus de profesorul Nicolae Iorga şi în care mai figurau opt miniştri academicieni!

Din spusele celor care își asumă crearea executivului anticriză, acesta ar urma să fie constituit din personalității recunoscute profesional din afara partidelor politice. Împrejurimile favorizează promovarea unui guvern de uniune națională acum, în Republica Moldova.

Un patriot (!) adevărat nu poate împiedica formarea acestui guvern. Argumentul că guvernul nou-votat ar fi guvernul lui Plahotniuc (sau votat de oamenii lui Plahotniuc) nu-i absolvă pe autoride sinceritate și de a răspunde la întrebarea logică: dar prin ce este mai bun Guvernul Dodon-Chicu decât Guvernul Plahotniuc? Asta daca mergem pe ideea pur politică.Apropo, Vlad Plahotniuc este fugit/plecat din țară de un an.S-a schimbat ceva în sistem? A observat cineva vreo evoluție în vederea demonopolizării instituțiilor puterii și reabilitarea principiilor statului de drept? Ce evoluții? Dorința unuia de a ne arăta (vorba istorica a lui Hrușciov) „Kuskinu mati”?

Prima. Iluzia unora - cu cat mai prost este guvernul, cu atât mai mari sunt șansele de a obține un mandat prezidențial - iluzie va rămâne.

Secundo. Suntem în prefața campaniei pentru scrutinul prezidențial. Acest guvern, totalmente controlat de președintele R. Moldova, contrar Constituției, va începe să „inunde” Parlamentul, în timpul apropiat, cu tot felul de inițiative populiste în condițiile unui buget cu gaură deficitară de peste 16 miliarde de lei. Opoziția conștientă, dacă nu le va susține, atunci va fi sancționată de electorat.

Mai mult, poate următorul guvern va pune capăt și fenomenului „funcționarilor –oligarhi” cu salarii de peste 40, 70, 100 de mii de lei lunar. Reducerea salariilor unor funcționari a fost si o practică a Guvernului Iorga- efectul „curcubeul de sacrificiu”.

Și unii lideri ar putea accepta un sacrificiu de orgoliu și egoism politic în schimbul întoarcerii cu fața spre problemele și rănile cetățeanului simplu.

P.S. Frumos a remarcat astăzi pentru presă dna Maia Sandu, ca replică la invitația lui Dodon de a discuta o nouă formulă guvernamentală: „E o caricatură de președinte. Nu avem ce discuta cu el”. Să înțelegem, deci, că urmează acțiunile concrete?

Text de Aurelia Peru-Balan, doctor habilitat, politolog